De câteva zile mulți români sunt foc și pară pe medicii care s-au lăsat de meserie speriați de o potențială infectare cu noul virus. S-a și găsit mascota acestei atitudini, o doctoriță din Orăștie pe care oamenii o înjură pe toate părțile. Când se plictisesc să-i umple frigiderul de carne că-i dezertoare se apleacă asupra pozelor ei de pe Facebook, doctorița fiind puțin suferindă de pițiponcism.
Dar hai să împărțim această dizertație în două, că altfel ne pierdem (oricum suntem destul de rătăciți).
- Doctorița din Orăștie
Presa de calitate a ținut s-o transforme în inamicul public. Trebuia un personaj negativ în toată povestea și ea bifează perfect la acest capitol. „Știrile” au folosit cu insistență cele mai penibile poze ale doctoriței de pe Facebook într-o încercare click-bait de a o decredibiliza. Mai că n-au pus titluri precum „Rămâi prost când vezi ce pițipoancă a demisionat de la ATI Orăștie”.
La acest punct discuția nu e despre gestul doctoriței (poți să sari la punctul 2 pentru asta), ci despre cum oamenii sunt judecați printr-o analogie profesie-aspect.
Dacă vă uitați la comentarii/glume o să vedeți că doctorița din Orăștie n-are „aspect” de cadru medical, pentru unii fiind mai potrivită pentru video-chat sau centură. De ce? Pentru că-i place excesul de sulemeneală.
E vinovată de decolteu la muncă.
Ieri îmi spunea cineva pe Facebook că, parafrazez, „excesul de atenție pentru propria imagine denotă că nu-i pasă de pacienți”. Fină analiză psihologică. Probabil românul își imaginează că doctorul ideal se prezintă la marginea patului de spital în straie de călugăr franciscan. Opulența merită taxată, dar abrutizați de fățărnicia politică/preoțească ne-am trezit s-o tăvălim prin lături pe o femeie care-și reșapează corpul după ultimele standarde de frumusețe?
Interesantă psihologia asta de grup.
Dacă brusc ne roade frumusețea feminină, manifestarea ei (reală și online), standardele de silicon și botox, putem să purtăm discuția asta oricând dar nu acum.
Ce vreau să subliniez la pct. 1 e că doctorița din Orăștie este mazilită prea puțin prin prisma atitudinii ei (pe care oameni o analizează emoțional și la nervi) și mai mult de senzaționalismul mass-media și stereotipul „pițipoancă = proastă”.
Credeam că nu mai judecăm pițipoancele de când am făcut asta (inclusiv eu) cu parlamentarele PSD care în timp au demonstrat ce au în gușă. Alea care au avut. Despre doctorița din Orăștia n-a zis NIMENI dacă-i un medic bun sau rău.
Dacă vă deranjează doctorița pițipoancă din Orăștie să știți că-n România sunt multe doctorițe cu botox, silicon și poze cvasi-erotice pe Facebook. Să nu vă duceți la ele, oricât de bune doctorițe auziți că sunt.
2. Frica de moarte a cadrelor medicale
Aici să ne ținem bine că intrăm fără neopren într-un ocean de lacrimi de nervi și indignare.
Așa cum ați aflat, unii medici au demisionat. Și-au pus halatele și stetoscoapele-n cui considerând că n-au cele trebuincioase în lupta cu Covid-19.
Lumea s-a enervat considerând că-i dezertare și că o meserie vocațională nu trebuie să țină cont de astfel de neajunsuri.
Să parafrazez (și comentez) câteva opinii:
„Dacă era pompier ce făcea? Nu intra să stingă focul?”
Dacă te duci la incendiu fără echipament, mască și cu un pahar de apă ce faci? Faci pe eroul?
„Le-a plăcut când primeau șpagă. Acum fug!”
Hai să ne oprim puțin mai mult asupra acestui raționament pentru că ăsta e cel mai des întâlnit.
România nu are cifre precise cu privire la corupția din sistemul medical. Nu știm dacă 10 sau 90% din medici cer șpagă. Știm că există o tradiție a plicului, dar nu știm cu precizie care e realitatea din teren.
Cel mai sigur lucru e că medicii sunt considerați, la grămadă, ca fiind șpăgari cu sânge rece.
De ce se întâmplă asta?
Păi avem două paliere ale problemei:
- S-a dat – românul, neam de traistă (dacă tot vă plac generalizările), a căutat mereu să intre în față. Așa cum s-a tot procedat în istoria acestui neam, unii s-au dus mereu la medici cu atenții pentru un plus de bine în timpul operației. Unii au vrut să arate că-și permit extra-talent medical. Nu putem cunoaște ce a fost mai întâi, cererea sau dăruirea (acest „oul sau găina” românesc), dar cert e că în continuare românii vor/doresc/cred că pentru un plus de mai bine trebuie să cotizeze în plus, indiferent de servicii;
- S-a luat – au existat medici care au primit. De ce? Pentru că tot din poporime știm că „ești prost dacă nu iei ce ți se dă”. Medicii sunt din popor deci se supun acelorași hibe și cutume. Nu-s mai buni, nu-s mai răi.
Poporul ăsta s-a obișnuit să urle pe patul de moarte.
Ăștia care se dau justițiari pe internet/TV și știu ei cât de corupt e sistemul medical sunt, cel mai probabil, părtași la nasoale. Au dat, au primit, au văzut șpăgi. Dar au închis ochii. Am tot citit exemple personale: „acum 4 ani am dat bani grei să-l opereze pe bunicul” și diverse de tipul ăsta. Ok. De ce spui acum? De ce n-ai spus atunci? Aaaa, îți era că-ți moare ruda și doctorul ăla corupt/coruptibil era singura salvare? De ce n-ai avut atunci zvâc eroic să chemi televiziunea/poliția și să schimbi lumea? Știai că te costă viața rudei? Păi ce facem… ori suntem nemulțumiți de corupție, ori nu mai suntem? Urlăm acum pe internet și scuipăm o întreagă breaslă?
Bine, vrei să schimbi lumea.
Spune nume. Zi cu nume și prenume către cine ai dat șpagă. Hai s-o punem de o listă națională cu doctorii șpăgari, ăia care nu ți-au verificat furunculii fără 50-100 de lei. Te ține?
Nu prea, nu? Că știi c-o să mai ai nevoie.
Ca mai apoi să-i bagi pe toți medicii în aceeași oală a propriei frustrări.
Că asta se întâmplă: Gigel e frustrat pe medical șpăgar și îi înjură pe toți la grămadă. Că atâta poate. Dar Gigel n-ar da cu „pâra”, nu și-ar certa rudele și prietenii că dau șpagă. Că totuși… oameni suntem.
Și asta-i vina pacienților.
Medicii au vina lor. Așa cum bine spuneau unii pe net, „abia acum s-au trezit că-i nasol în spitale?”. Din păcate…
Până acum mare parte din cadrele medicale au protestat când era rost de salarii, nu de condiții (înlocuiți „cadre medicale” cu „profesori” și obțineți aceeași durere). Dar eu știu ce e în sistemul medical? Eu știu ce sindicate conduc medicii? Eu știu ce putere are un medic condus de un director de spital pus politic?
Unii corporatiști înjură medicii pe internet dar sug ciorapii prin Pipera și n-ar spune nici „of” de frica unui meeting ASAP. Dar știu ei că medicul e tare-n stetoscop în spital și își permite să-l scuipe-n gură pe director pentru că n-are tifon, spirt și cearșafuri întregi.
Cât despre jurământul lui Hippocrate, pe care unii-l aruncă-n discuție ca pe „Tatăl nostru” să știți că începe cu un jurământ pe Apollo, Esculap, Higea și Panacea. Ăștia-s zei morți. Câtă încredere poți avea într-un jurământ făcut unor zei cu zero (0) adepți? Plus că jurământul ăsta nu spune nimic despre sacrificarea vieții într-o societate care-și dă periodic cu tesla-n operație.
Și nu,
- nu cred că oamenii vor să fie medici pentru șpagă, cum penibil spun unii pe net. Ani de zile de școală, mâini prin măruntaie și sfinctere ca să primească șpagă? Să fim serioși. Cine-i nebun să se uite la genitale buboase pentru un plic cu 50-100 de lei?
- nu cred că eroismul are a face cu naivitatea. Dacă te duci la război cu praștie nu ești erou.
- nu e vina medicilor că politicul îi domină. (vezi cazurile din Suceava unde politicienii și oamenii cu bani și-au făcut teste de Covid-19 înaintea medicilor)
- nu dau doi bani pe eroism de Facebook și dovezi anecdotice.
- nu ne facem bine.
Titlul articolului are legătură cu faptul că ne-am furat singuri căciula.
7 răspunsuri
Super! Ți-am dat share
Ai ratat primul „i” din cuvantul „naivitate”.
Legat de punctul 2, m-am operat in decembrie de deviatie de sept, la stat, in Bucuresti si nu am dat nici macar 1 leu spaga. Intrebarile celor cu care am vorbit nu au fost daca mi s-a cerut ci cum de nu am dat.
Nu m-a tratat nimeni nasol nici macar o secunda, au fost extrem de dedicati, rabdatori, toti, de la doctor la asistente, doamna de servici, etc. Nu am rude care sa lucreze in sistem nici nu sunt vreo persoana influenta. Mentalitatea gresita e la noi, nu la ei.
Bine spus, mai ales la punctul b(„ești prost dacă nu iei ce ți se dă”). S-a întâmplat să lucrez undeva, pentru o scurtă perioadă, fiind plătit pe zi cu o sumă fixă, iar l-a sfârșit s-a produs o eroare și un domn de acolo voia să îmi ofere o sumă de 400 de lei pentru zilele de muncă. Am refuzat și am avut (proasta decizie) să le povestesc „prietenilor”, normal că am fost felicitat după cu „ești prost tare”, „cum mă să refuzi 4 bețe”, ba chiar mi se aduce aminte și acum „mai știu eu un prost care a refuzat 4 bețe”. Nu o spun ca să par eu vreun erou sau ceva, ci doar ca să îi exemplific afirmația scriitorului, care se aplică încă de la vârste fragede (16 ani).
Nu mai spune…
>>Nu prea, nu? Că știi c-o să mai ai nevoie.
Ah, deci daca nu pot spune de frica faptului ca nu voi mai fi tratat, inseamna ca tot eu, pacientul sunt de vina. Frumoasa judecata. Nu cumva e vina canaliei care primeste, mai, atoatestiutorule? Dar oamenii astia nu vad, nu au manageri? Iti spun eu, care am lucrat in sistem: medicii vad risipa si uneori iau si arte la ea: se prescriu tot felul de medicamente scumpe aiurea, contra sponsorizari ale unor firme farma. Asta nu iti spune nimic?
Si mai sunt destule puncte in care gresesti.
Gogule, bine ti-ai ales numele… Nu e cumva vina celui ce da? Ba da „Gogule”, e atat vina celui care da cat si a celui care ia. Asta pare sa-ti fi scapat!
Corect, nici un medic nu ar vrea sa se uite la genitale buboase pentru 50-100 de lei si multi nu o fac. In schimb la niste operatii pe ici colea se mai „manjesc” pentru cateva mii de euro.
E suficient ca cel putin sa zicem 2-3% din medici sa se comporte ca niste scarbe avare de bani pentru ca imaginea lor in ansamblu sa devina extraordinar de proasta din pricina importantei serviciului pe care il presteaza.
In fine, ce vreau sa spun e ca ai toate motivele si sa-i respecti si sa-i blamezi. Astia suntem, asta e.