Până acum Paștele însemna că reînvie băiatul lui Dumnezeu și că într-o chilie din Ierusalim se aprinde fosfor. Se împing oamenii să aprindă lumânări aprobate de BOR și apoi basculează mâncare.
Dar măcar sunt dish-urile preferate de Iisus, pentru că atunci când atârna pe cruce s-a uitat la Maria și a zis:
- Mamă, când mă întorc peste 3 zile vreau să mă aștepți cu drob, pască, ouă vopsite și iepurași de ciocolată.
- Cristi, nu vrei și niște cozonac?
- .. e cam mult… Nu cred că mai pot și cozonac…
- Măcar o feliuță! Hai că-ți pun la pachet dacă e.
Ăsta-i Paștele. Pardon. Era.
Acum consumerismul schimbă tradiții.
„Aoleu, iar începe Bonea cu consumerismul. Dar ce ai vrea, să stăm în chilii și să nu avem nimic?”. Pentru că da, ești îndeajuns de prost încât să crezi că se poate doar alb sau negru. Consumerist sau ascet.
Dacă sunteți la curent cu tendințele-n marketing și trendurile de la raft, începe să prindă conceptul de „cadou de Paște”. În câțiva ani o să fie de porc să nu dai rudelor și prietenilor un cadou de Iepuraș/Paște/Înviere/cum s-o mai zice…
Aia e, foame de consum. Pe cine să dăm vina? Pe corporații că ne joacă psihotronic? Pe femei, că-s 80% din puterea de cumpărare și pe unele nu le mai poți scoate din magazine de zăbăuge ce sunt? Pe ăl de sus că ne-a făcut proști grămadă?
N-are rost să căutăm vinovați. Trebuie să ne pregătim pentru următoarele evenimente de consum. Următoarele ocazii demne de cumpărat cadouri.
De ce nu ne dăm cadouri de Solstițiu și Echinocțiu? De 1 Iunie de ce dăm cadouri doar plozilor? Și adulții au fost/sunt copii. Miezu-Verii sună a ocazie bună de cumpărat cadouri. Prima Zi de Școală. Toți am fost elevi. Prima Ploaie. Să plouă cu oferte și cadouri. Prima Menstruație, valuri de cadouri pentru ziua când a devenit femeie. Ziua Poluției. Ziua în care prețurile se duc pe pulă!
Cumpără.
…
P.S. – În fotografia de mai sus e Iisus conform antropologiei. Și logicii.
