- Idealul de pe Tinder
Acum câteva zile am găsit poza de mai jos pe Facebook. E de pe Tinder.
Ce e Tinder? Foarte bună întrebare, cititorii mei penticostali. Tinder este o aplicație cu ajutorul căreia poți să-ți găsești ușor (în câteva secunde în funcție de cât de frumix ești) un partener de copulat, într-o arie confortabilă (poți seta aplicația să-ți găsească „marea iubire” mai aproape/departe, având totuși o limită că doar n-o să mergi 200-300 kilometri pentru o…).
Cum agăți pe Tinder?
Vezi fețe și spui dacă-ți place sau nu (stânga – NU, dreapta – DA). Atât de simplu. Buticăreală romantică. Dacă te atrage fața (sau ce-și marketează fiecare în poze) poți să „aprofundezi” citind și descrierea fiecăruia (hobby-uri, unde studiază/lucrează, un citat celebru și belicos ș.a.m.d.). Dacă doi oameni se validează reciproc aplicația le permite să-și vorbească, să se cunoască, să programeze o întâlnire, să perihoreze, să facă o familie și să se laude nepoților că s-au iubit de la primul swipe.
Tânăra din imagine, să-i spunem Liza, are câteva doleanțe. Nu multe. E dreptul ei, e o femeie liberă și independentă și nu trebuie să se mulțumească cu puțin, ori cu 1,84.
Unii, răutăcioși, vor spune că-i puțin pretențioasă. Hateri.
Evident că nu-s multe persoane ca Liza (nu vorbim de o majoritate), dar tendința de a căuta un partener de viață ca un produs de pe eMag e în creștere, „agățatul” ăsta fiind facilitat și de tehnologie.
Cum ne afectează?
Individual e posibil să devenim prea narcisiști și aroganți, dezvoltând impresii că merităm orice și să inițiem relații cu reguli inflexibile („venit de minim 5000 lei pe lună”). Dar și flexibile („merge și acordeon”).
Macro? O societate în care cuplurile se „cumpără” și marketează precum produsele din raft, omul prezentând specificații tehnice și (de ce nu?) recenzii:
- Grigore. 4 stele din 5. Plusuri: duce gunoiul, cumpără flori, te scoate la restaurant săptămânal. Minusuri: halenă, sforăie, are glume slabe.
Probabil că aplicații precum Tinder vor contura un nou mod de a vedea relațiile. Rămâne de așteptat. Peste 20-30 de ani o să-mi vină copilul acasă, supărat și dezamăgit. Potențiala iubire eternă n-arăta ca în reclamă și nu știa germană.
2. Moldovencele mincinoase
Ernest (acel Ernest) are o emisiune pe Kanal D. „În căutarea adevărului”. O ficțiune cu actorași plătiți să interpreteze stereotipuri, show-ul având ca scuză faptul că prezintă fapte și situații negative „în scop preventiv-educativ”.
Am văzut și eu un episod (și voi credeați că nu mă uit la seriale bune) care mi s-a părut senzațional de interesant.
Pe scurt: două tinere din Republica Moldova vin în România. Una are un copil din flori lăsat cu părinții în Moldova. Își găsește un băiat bun. Prietena ei o presează să se mărite cu el „ca să scape de sărăcie” și să obțină viză. Ăla o cere. Ea acceptă. Familia lui află că ea ascunde ceva. Află cu toții că are un copil. Scandal. Apare Ernest. Stă în picioare lângă ei și dă sfaturi, interpretând instanța morală. Sfârșit.
Că-i fake recunosc și ei de la început.
Dar e interesant că această emisiune întărește anumite stereotipuri. Mai ales în mintea audienței (care intuim din ce categorie face parte).
După o oră și ceva de show ți se reconfirmă că „moldovencele-s ale dracu`, pe interes, vin în România să iasă din foame”. Ca să nu mai spunem că-s și ușuratice…
Ce este cu adevărat fascinant la acest show e că Ernest chiar se poziționează ca un judecător, un zeu omniscient și omniprezent pe care muritorii îl văd doar când acesta interacționează cu ei.
Emisiunea te plimbă într-un roller coaster emoțional, învârtind personajele pe toate părțile, să le vezi când malefice, când bune. Important e că la final Ernest îți concluzionează și tu ar trebui să înțelegi ce te duce capul.
Dar să nu uiți că moldovencele-s…
Are emisiunea asta un sens? O lecție? Sau prezintă exagerări și stereotipuri prin care să întărească niște convingeri și să ofere show?
P.S. – Ce s-a întâmplat cu emisiunile alea bune și „reale” cu oameni înșelați?
3 răspunsuri
Ahahaha, „inteligent dar sa aiba si studii superioare”, funny and true. E bine daca pana si in patura aceasta de oameni a patruns timid ideea ca facultatea nu te face automat mai inteligent. Ma bucur. Tot e ceva
I’ve seen better acting in porn movies…
Am vorbit si cu un incel online. Am fost prieteni cativa ani si ne-am spus ofurile. Astazi are copil cu una. Cunosc ideologia in adancime si tiparul de om depresivo-ratonal care graviteaza inspre asta. Cine stie daca as fi fost baiat as fi si eu asa. Am cunoscut si un ‘IT-ist obosit’ ca doar din ramura asta profesionala fac si eu parte. Problema nu e numai asta. Chiar si cel mai obosit IT-ist cu burtica se vede dupa ani de relatie cu o fiinta incompatibila, apoi 2 swipe-uri de succes mare gagicar ‘pimp’ de femei, se iluzioneaza singur ca daca fiinta din cealalta parte a mesei ii zambeste si mai are doua amice, ca gata, va reusi sa le puna pe toate la pat, monogamia nu e pentru el, si mai cauta si altele, si crede ca ii merge asa smecheria. Mi s-a exprimat chiar si pe fata fix asa in engleza ‘piata e deschisa’, adica nu sunt numai eu produs, sunt si altele si omul e indreptatit sa ma incerce si azvarle dupa. Nu doamne, ca s-ar prinde vreuna care e pontul, ca suntem proaste, si daca suntem reci si evitam contactul vizual cu barbatii pe strada nu e pentru ca am inteles fire deschisa, nevinovata = imediat categorisita proasta, usor de pus la pat, subiect de barfa si de ras cu prietenii care incearca sa ne dea unu altuia ‘posta’. Nu, nu, e pentru ca suntem rele si mandre. Asa ca, da, da doamne empatie la inceli, saracii de ei, ca au fantezii infantile.