În ultimele zile, de când foarte multă lume s-a izolat și se lucrează de acasă (cine poate, cine are permisiunea), am tot văzut glumițe pe internet despre cum cuplurile vor ajunge să divorțeze de atâta stat împreună în carantină.
Unele glume spun că atâta timp petrecut alături de partener o să se lase cu omor.
Am învățat din stand up că unele glume sunt o imagine a realității. Uneori exagerată, dar de cele mai multe ori se află un sâmbure de adevăr în orice poantă.
Ce ne spun poantele super-apreciate despre disfuncționalitatea cuplurilor ținute împreună de o problemă precum coronavirus?
Poate că munca în exces ne-a handicapat cu totul principala relație, aia cu partenerul alături de care ne vedem (declarativ) până la adânci bătrâneți. Dacă n-o putem suporta câteva zile pe lângă noi înseamnă că ne paște o etate tristă, cu paturi separate, obiceiuri individuale și multă liniște pentru că n-avem ce să ne spunem. N-am vorbit totul, dar de ce să ne zicem orice?
Acum mult timp făcusem un calcul simplu:
9 ore de muncă (nu mai punem statul peste program) x 5 zile pe săptămână + 2 ore pe drum x 5 zile pe săptămână + 8 ore de somn (luni-vineri, Big Bang ajută! În weekend dormi mai mult ca să „recuperezi”) = când mai ai timp de relație, de sex, de teatru, de parc, de plimbare, energie de vorbit, de iubit, de una-alta?
Muncim doar așa, să hrănim două burți?
Și uite că vine corona peste noi și unii nu știu ce să facă cu atâta timp în relație.
Ce facem atâta timp împreună? Ce ne spunem? Triplăm timpul petrecut în fața serialelor? Dublăm numărul de rahaturi pe care ni le arătăm online?
Pentru unele cupluri timpul ăsta trebuie să fie mană cerească.
Ce se poate face?
Câteva sugestii: programați următoarea vacanță (c-o să-și revină lucrurile), faceți planuri, plantați împreună (pământ, ghivece, semințe. E relaxant.), mai aruncați din obiecte (sigur aveți prea multe), citiți împreună, dezbateți, exerciții în casă, gătiți, spuneți-vă chestii sincere și faceți sexul ăla frumos, odihnit, fără oboseala de după muncă, fără nervii din trafic. Atât de pasional de parcă n-ar mai exista ziua de mâine.
Dacă 2-3 săptămâni sunt o corvoadă…
Un răspuns
Yay, wake-up call!