Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Scrisoare de pe vremea Covid-19 pentru stră-stră-strănepoți

Nepoate, dacă dai peste textul ăsta, cine știe cum pierdut prin internet, să știi că l-am scris intenționat să-l descoperi. Puteam să-l pun într-o sticlă pe mare, dar noi estimăm că până la tine situația bălților mari o să fie incertă: ori o să-ți bată oceanul în geam la etajul 3, ori o să ai plajă cât vezi cu ochii.

Nu se știe.

Oricum, probabil că ai citit deja în cărțile de istorie că prin 2020 a fost pandemie de Covid-19 și te întrebi ce a mai fost și aia. Sper că te preocupă istoria speciei și nu stai toată ziua cu ochii beliți în jocuri pe holograme. Ascultă-ți părinții și pune mâna pe ebook.

O să-ți spun povestea așa cum o văd eu, astăzi, din casă. Că-n cărțile de istorie cine știe ce zice…

Eu acum stau în bucătărie și mă uit pe geam. Nu se vede coronavirusul. Stră-stră-stră-străbunica ta e în sufragerie, are work-from-home. La voi se mai lucrează-n clădiri de sticlă? Cum e? Sunt toți conectați la o rețea și lucrează de oriunde, își bagă cablul în ceafă și se scrie Excel-ul singur? Sau mutat la muncă și în jurul clădirilor de birou s-au construit cămine de familiști?

Oricum…

Ne-am făcut ceva provizii și stăm în casă. Nu mai putem merge prin străinătate că s-au anulat zborurile. Gata cu citybreak-urile o perioadă. Mai departe de Olănești nu vedem vacanțele viitoare. Nici pe afară n-am mai ieșit așa des. Ne uităm pe geam la oamenii care se plimbă relaxați prin coronavirus.

De câteva zile mâncăm din provizii: avocado, ton și sushi. P-astea nu prea s-au bătut oamenii la hipermarket când s-a anunțat pandemia. Făină și mălai n-am mai prins.

Într-o seară am deschis o conservă de fasole cu afumătură la lumina lumânărilor (de romantism, n-au tăiat curentul încă) și credem că în seara aia am pus bazele stră-străbunicii tale. Tot ce e posibil, au fost multe seri cu conserve și nu știu dacă-ți dai seama câtă pasiune iese după niște porumb sau ton.

Ne-am plictisit și de Netflix. Dacă nu știi ce e Netflix… e un fel de McDonald`s al serialelor. McDonald`s sunt sigur că aveți și acolo.

La TV nu ne mai uităm.

Avem doar două opțiuni: emisiuni proaste sau știri care te fac să înghiți dezinfectant.

Pe Facebook lumea e panicată și face glume despre cei panicați care și-au făcut prea multe provizii. Ăia cu o pungă de mălai în debara râd de cei care și-au cumpărat cinci.

Pe Instagram oamenii trăiesc pe altă planetă și cantitatea de femei cu scolioză pe plajă e aceeași ca înainte de corona.

Mai rezistăm în casă vreo 2-3 zile, până terminăm migdalele și toate rețetele pe care le putem face cu pesto. Apoi e posibil să fiu nevoit să ies în corona și să mă duc după apio, caju și iaurt bio.

Vremurile sunt destul de grele…

Tot ce putem face e să mâncăm, să muncim, să ne uităm la seriale și când ne săturăm de toate astea să ne atingem. Cu măști, mănuși și dezinfectant, evident. Peste 9 luni se vor naște copii mai sterili ca spitalele în care iau contact cu lumea.

Nepoate, să nu crezi ce scrie-n cărțile de istorie. N-a fost conspirație chinezească cu coronavirusul. Se știe că asta-i mâna mafiei homosexuale iudeo-maghiare. Au avut mereu ceva cu dacii.

Sănătate.

P.S. – stră-stră-străbunica ți-a pus deoparte niște bani într-un cont. Să nu-i dai pe prostii că săraca a zis că nu-și mai pune silicoane la bătrânețe ca să-ți lase ție ceva. Nu știu cum e moda pe vremea ta, dar la cum evoluează lucrurile azi mă aștept să-ți pui tu silicoane. Să-i lași ceva bani și surorii tale. Poate vor și testiculele ei ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.