În ultima perioadă tot mai mulți prieteni s-au trezit cu barza la ușă. Aș putea spune că au făcut sex/amor/iubire trupească, dar mă gândesc la cititorii mei sub 18 ani pe care statul vrea să-i învețe că abstinența-i sănătoasă așa că o să vorbim de barză, copii culeși din lanul de porumb și bebeluși crescuți în ghiveci după plantare divină.
Revenind, în jurul meu sunt părinți și viitori părinți cu probleme: ce nume-i dăm plodului?
Acum stau și mă gândesc la faptul că și eu o să trec prin dilema asta și mă pune serios pe gânduri. Trebuie să sune bine cu “Bonea”, să fie cât de cât melodios, ușor de pronunțat, ușor de memorat și pe cât posibil cât mai puțin de luat la mișto.
Primele opțiuni spre care am observat că se îndreaptă părinții când au nevoie de un nume sunt rudele bătrâne. “O botezăm după numele bunicii mele. Mamaia Aglaia a fost o femeie minunată”. Nu știu cât de bine e să oglindești într-un copil o altă persoană, eventual și moartă. Plus că tradiționalele nume purtate de bunicii noștri nu-mi sună așa bine: Aglaia, Florica, Ghiță, Vasile, Niculina, etc. Deci astea pică. Chiar și-n cazul în care ai strămoși de viță nobilă: Calistrat, Ferdinand, Henrieta.
Dacă-s oameni religioși se vor îndrepta spre calendarul creștin-ortodox. Nu-i poți spune Ioan, Gabriel, Gabriela, Ioana și alte declinări ale VIP-urilor ortodoxe pentru că-s milioane de români cu numele astea. Ai putea la fel de bine să-i spui “Coca-Cola” sau “Tastatură”. Hai să fim mai originali, că-i vorba de un nume, o etichetă. Nu spun că numele de mai devreme sunt urâte, dar dacă strigi “Ana” în buricul târgului se întorc minim 10 persoane. Și nu vrei atâtea fețe întoarse când strigi „Alex, o ai mică!„.
Mai e și varianta în care copilul va purta numele unuia dintre părinți, dar cât de mult să-ți placă de tine încât să suporți un Tu al II-lea. George Valentin al II-lea? Ce-i asta, Dinastia Caterincoșilor?
Alte nume din calendar? Sunt sfinți cu nume super-cool (dacă pot spune asta despre niște sfinți) care n-au avut priză la public. Bonea Polieuct? Sună a bibliotecar cu salariu mare și cinci facultăți terminate. Bonea Matroana? Șefă de magazin la Lidl. Bonea Hristina? Pentru că un “H” la vremea lui înseamnă prestanță. Bonea Agheu? Un nume bombă! Bonea Irinarh? O și văd la TV vorbind despre politica externă și criza din Irak.
Bun, lista poate continua cu nume din calendar, dar majoritatea sunt mult prea… speciale. Și greu de pronunțat. Așa că ne îndreptăm atenția spre străinătățuri.
Nu vrem să dăm chix-uri precum Patrick Petre sau Robin Bud. Deci fără Boby Bonea. Bonea Michael? Atât de greșit. Bonea Peter? Sună ca o versiune ieftină și românească a lui SpiderMan. Bonea Beatrice? Da, la castel va avea ponei roz și la ziua ei va cânta Corina Chiriac costumată-n Hannah Montana. Pentru că suntem săraci, dar țâfnoși. Bonea Valery? Mi-a plăcut Amy Winehouse, dar toți la școală-i vor spune “Valerica”.
Cu engleza nu merge. Încercăm franceză? Italiană? Spaniolă? Germană? Chineză? Fa Tha Lu Bonea? Herta Bonea? Eusebio? Andreea (dacă-i băiat)? Pierre? Deja devine imposibil.
Știu că textul ăsta părea că va ajunge la un deznodământ și va lumina poporul cu o variantă de nume, dar n-am nimic pentru voi. Pur și simplu e prea greu să alegi un nume, indiferent de sexul copilului. Cred că-i mai ușor să-i spui “bă”, “ăsta”, “asta”, “alo, tu!” până pe la 3-4-5 ani când își va alege copilul un nume. “Cum tati? Cuburi Bonea? Cuburi Bonea să fie. Cum ai spus piciolină? Zâna Nani Bonea? Perfect. Așa rămâne!”.
Morala? E mai ușor să convingi o străină din stația de autobuz să faci un copil cu ea, decât să-i găsești un nume bun plodului.
