De la începutul anului se discută tot mai mult și mai des despre cine trebuie și nu trebuie să facă copii. Nu trece săptămână fără să vezi pe cineva stând drept și emițând o părere despre cine merită să se înmulțească și cine nu. Cine să voteze și cine nu. Cine să… și cine să… nu.
O să remarcați faptul că majoritatea ambasadorilor unor astfel de filosofii se trag din medii favorizate financiar.
Așchii din trunchiuri securiste și îmbogățite în vâltoarea începutului de democrație, pomanagii ordinari sau combinagii de joasă speță, mai toți aruncă în minți înfierbântate (și mult mai sărace) cu ură și deznodăminte: n-ai bani (o să remarcați că statutul financiar primează) = n-ai dreptul să…
Trebuie „să-ți câștigi dreptul să…”. Ca ei. Cum l-au câștigat ei? „Să nu mai dezgropăm morți…”.
Dar înainte să înțelegem impactul unei astfel de viziuni despre viață (și unde poate duce ea) trebuie să ne aplecăm atenția asupra păturilor sociale. Așa vom înțelege cine/cum/de ce elita financiară e susținută în promovarea unor viziuni discriminatorii:
- Pătura de sus – ăștia-s puțini. Ca întotdeauna. Să zicem vreo 5%. Ei dau tonul, ei sunt inspirație pentru cei de jos. Pentru un popor frustrat precum al nostru ei sunt un exemplu de „așa da” oricât de mult rău au făcut pentru a ajunge bogați. Scopul scuză toate mijloacele;
- Pătura de mijloc – se micșorează de la an la an. Majoritatea cad în a treia categorie, prea puțini răzbat spre prima treaptă, aia unde stau valorile financiare. Aici domnește cinismul de a ajunge sus de tot. Aici sunt ăia care fac mizerii cancerigene dar se spală pe mâini plantând puieți/donând dulciuri copiilor leucemici/oferind like-uri cauzelor sociale. Mai multe voci spun că pătura de mijloc dispare, majoritatea celor de aici se prăbușesc într-o sărăcie zugrăvită cu rate. Dacă ți-ai amanetat 20-30 de ani din viață pentru bunuri care-ți lasă impresia că ești avut trăiești o iluzie;
- Pătura de jos – aici disperarea și visarea e mare. Invidia se luptă cu ambiția provocând o tensiune uriașă. Tot ce se întâmplă mai sus de ei e aspirațional și demn de exemplu.
M-am tot întrebat de ce elita (în contextul ăsta mă refer doar la cea financiară) își impune cu aroganță și ușurință punctele de vedere. De ce le e așa ușor să-i impresioneze pe cei mulți și săraci să-i susțină în demersurile și filosofiile lor? E chiar ironic să-i vezi pe niște rupți în coate că-s de acord cu un bo$$ care spune că săracii n-ar trebui să facă plozi. „Yesmeni” ăștia nu-și dau seama că și ei sunt pielea? Ba da, dar pentru ei totul e aspirațional. Ei nu sunt săraci, nu sunt plebe, ci sunt „viitoare elită”. Ei trăiesc în proiecția despre sine. Prezentul lor e iluzia viitorului succes.
„Yesmeni” care scuză derapajele elitei.
„Au furat, dar au făcut și biserici/au donat biscuți/au ajutat o bătrână să treacă strada”. Vă sună cunoscut?
Nu-i de mirare că speakerii motivaționali au prins așa bine. Sub cei 5% iluzia succesului e uriașă. Și nu-i o surpriză că unii dintre cei mai de succes coacheri provin din pătura superioară. Vrăjeala trebuie să vină de sus.
„Eu am reușit, puteți și voi”. Ha.
Elita financiară a reușit (într-un fel sau altul) să-și cumpere și statut intelectual. România a fost și este fabrică de diplome. Plebeul știe că-i condus de o imitație intelectuală, dar e năpădit de valoarea financiară și de statut.
Revenind la subiectul nașterii condiționate de statut financiar.
Lucrurile sunt triste. Oamenii consideră că dreptul înmulțirii e condiționat de grosimea portofelului, omițând faptul că în unele cazuri bogăția a venit antrenată de mișculațiuni și personalități îndoielnice.
Dacă asta o să fie tendința societății ne putem aștepta oricând ca, mânați de iluminarea socială a celor puțini, bogați și (auto)favorizați, plebea să accepte constrângeri (număr de copii, dreptul de a vota, libertatea de mișcare ș.a.m.d.). De ce? Pentru că vor vrea să ajungă sus (indiferent de mijloace), se vor zbate. O să fie o lume aspirațională care-și va da singură la gioale.
Pare rețeta perfectă: fă-i să creadă că nu merită acum, să se certe între ei și să trăiască năluciți de succes.
9 răspunsuri
Ieri a postat Micutzu podcast cu Maticiuc. Iata cum a evoluat parerea mea in legatura cu personajul, in timp real, in timp ce urmaream interviul:
“Dreptul de a face copii și de a vota trebuie câștigat” zice omul care nu a castigat nimic prin el insusi, fiind o beizadea. Cum dracu poate fi luat in serios un astfel de individ?
L.E.1 – Totusi, avand in vedere chestiunea cu orfelinatul, pot sa inteleg sursa ideii lui cu dreptul de a face copii. Cand vezi atatea nenorociri, ca sa rezisti psihic, te abrutizezi putin si devii cinic. dar daca intr-adevar ies membri utili ai societatii din casa aia de copii, iar Maticiuc e pe bune implicat in chestia asta, atunci poate sa spuna ce vrea si sa faca ce vrea in rest, ca nu mai conteaza…
Iar aia cu dreptul la vot, am auzit-o la mai multa lume care are impresia ca aia multi si prosti strica daravela in tara asta, si daca ar vota numai aia destepti, s-ar ajunge departe. Ceea ce ar duce spre dictatura unei clase sociale si aprofundarea inechitatii in societate, deoarece aia saraci si prosti n-ar mai fi reprezentati de nimeni, fiind urmarite doar interesele celor putini si destepti, al caror vot ar conta cu adevarat. Sa excluzi segmente majore din societate nu a fost niciodata o idee buna.
L.E. 2- Aia cu bogatii care sa conduca tara e foarte rau gandita :))) E Maticiuc asa idealist incat sa creada ca toti bogatii sunt inimosi ca el si taica-su?
Deci, nu sunt de acord cu el, dar in contextul respectiv il inteleg. Am observat acelasi gen de atitudine la cei care s-au implicat in problema rromilor. Aceeasi lehamite si dezamagire amara care se rufugiaza in cinism.
Să luăm în considerare faptul că unii oameni bogați e posibil să facă gesturi mărinimoase din dorința de a-și cumpăra „indulgențe”. E metoda lor de a planta copaci… Au bani mai mulți și-și permit să facă gesturi umanitare mai vizibile.
M-am uitat si eu acum, din curiozitate la podcast si am simtit ca imi fierbe sangele nitel in vene. Intr-o sociatate democaratica, dl. Maticiuc e de parere ca fiecare om trebuie sa-si castige dreptul la vot. Pai, are idei bune, sa sa ii invete si pe politicieni, zic! Intr-o tara in care autoritatile nu fac nimic concret pt a-i ajuta pe oameni, nu ofera modele, in care cad scolile peste copii, oamenii trebuie sa castige dreptul de a vota si de a face copii!
Si mi-e asa de scarba de astia care se lauda cu binefarile lor! Frate, daca faci un bine, trebuie sa stii doar tu, altfel doar faci teatru! Si nu e ok sa vorbeasca despre cazurile din findatie sau ce o fi. Nu se discuta asa ceva (nici fara nume) si nu judeci beneficiarii! Dar na’ astea sunt principii din asistenta sociala, nu stie dl in cauza chestii d’astea, el doar are fundatie in domeniu! Ca la noi orice bogatas poate sa isi faca ONG si sa se laude in mass-media ca a facut minuni.
Si peste cativa ani, o sa vedeti cum intra si dl. Maticiuc in politica!
L.E 3 ar fi venit daca imi lasa Micutu comentariul pe youtube si nu mi dadea instant ban de pe canal, ca un iubitor de democratie si om open minded ce e. Pusesem asta in comentariu tau, fara injurii, fara nimic rau. https://www.riseproject.ro/panamapapers/detail.php?id=56
Groaznici sunt oamenii astia noi care zic chestii de progres si dreptate, „salvatorii”. Curge prin ei aceeasi mizerie din comunism si nici nu sunt asa prosti, combinatia fatala.
Micutu isi spala prietenii murdari pana in gat si inoculeaza unor oameni fara pic de cunostinte despre istoria Romaniei post 89 + fara pic de simt critic, ideea ca pretenii lui sunt aia corectii si bunii. Oamenii aia sunt oamenii din bula progresista a tarii + copiii care cresc cu ideile astea despre vedetele cu bani – ca se pricep la tot, sunt buni si darnici si hai sa le preluam ideile. Asta devine tragic, cand ma gandesc ca ce face Micutu e PSD-ism si ce face Codrin e Becalism, dar nici 1% nu observa asta…sau poate observa dar are grija Micutu sa le dea ban imediat.
Un american a scris o carte despre războiul claselor, care se cheamă cam așa: Războiul claselor. Cum salvăm democrația de elita financiară. Ieri a fost un articol în Evenimentul zilei care recenza cartea.
Pe american în cheamă Michael Lind.
Era ieri un articol în Evenimentul zilei care recenza o carte despre acest subiect. Cartea se cheamă” Războiul claselor. Cum salvăm democrația de elita financiară” și e scrisă de un american, Michael Lind. Am încercat s-o găsesc în română, dar nu am reușit.