Totul are un preț. Și acestea fiind zise, ți-ai luat doza minimă de truisme pe ziua de azi.
Textul ăsta, ori celelalte de pe blog? Un preț. Episoadele demotivaționale? Un preț. Glumele de la stand up? Ce să vezi, tot un preț. Și asta nu e valabil doar pentru mine. Orice lucru făcut de cineva costă. Că vorbim de un tablou, de actul de a te duce cu mașina dintr-un punct în altul, ori să-ți stea fundul 8 ore pe un scaun pentru cineva, totul valorează.
Fie, poate prin corporații munca să mai fie cumpărată cu impresii, abrevieri și funcții inventate…
De ce?
Dintr-o nebunie! Pentru că existența are și ea un cost. Să mănânci, să te speli, să bei apă, ori să-ți permiți 4 pereți și un acoperiș necesită bani. Știu, sună penibil s-o spui și s-o citești, dar n-ai idee câți oameni au nevoie să le reamintești constant faptul că viața costă.
Am venit acum de la magazin și, să vezi fază!, nu mi-au dat pâine (nici măcar cea mai ieftină franzelă) în schimbul faptului că am spus că-s influenkăr, că am abonați pe Youtube, like-uri pe Facebook sau inimioare pe Instagram. N-a vrut nesimțita aia de la casă să-mi ia 10-11 like-uri pe o pâine.
În weekend Alex Cazacu, realizatorul „Ușor Picant”, a anunțat că fanii emisiunii pot beneficia de o exclusivitate: pot vedea episoadele cu puțin timp înainte să apară pe Youtube dacă fac o sponsorizare pe platforma Patreon. Dai 1, 2 sau 5$ și te delectezi cu show-ul preferat cu câteva ore înaintea celorlalți. Atât de simplu.
Ce s-a întâmplat?
S-au inflamat câțiva „fani” (Big Bang ajută!, bine că-s o minoritate. Vocală, dar o minoritate). Că Patreonu`-i cerșeală, că „vrei să faci bani pe cârca noastră”. Mi-am auzit și eu d-astea când le-am spus oamenilor care vor demotivare că munca are un cost și găsesc meniul tot pe Patreon.
Nu-ți bagă nimeni mâna-n buzunar, nu-ți pune cuțitul la gât în gang. Îți spune într-un mod subtil și finuț că dacă nu plătești și nu contribui e posibil ca proiectul să moară. Știu, e minunat să creezi pe burta goală, aproape orgasmic.
Dar unii-s izmenari.
Niște leguminoase care cred că li se cuvine orice și că merită să primească orice, oricând. Probabil au fost d-ăia cărora le-au mestecat mamele mâncarea până la 18-19 ani. Habar n-am.
Trebuie să faci constant un efort și să le explici unor cercopiteci faptul că a filma are un cost. A monta un alt cost. Sunetul are și ăla un preț. Recuzita la fel. Nu mai punem preț pe creație, aia e din partea casei, să fie primit!
Ăștia care comentează sunt atât de proști încât au impresia că reclamele de la TV sunt „pe gratis”. Că primarul le aduce trupa preferată în parc pe moca. Că ziarul preferat a murit pentru că e lumea rea, nu pentru că n-au vrut jurnaliștii să scrie pe firimituri.
Nu subestimați prostia.
Sunt de tot respectul cei care-ți sponsorizează munca (chiar și cu 1$), îi apreciez și pe cei care înțeleg rostul reclamelor și nu se vexează pueril (reclame precum cele din episoadele demotivaționale, ori de la Youtube, care-ți aduc echivalentul unei mese decente în oraș/episod), dar pe desculții care nu contribuie și comentează nu îi tolerez. Pentru că-s niște lepre autosuficiente, niște îngălați care molfăie mici la chermeze organizate de primării și se plâng pedanți cu muștar la gură.
Oricum, n-ai nevoie de pișcotari. Eu nu. Mai bine mai puțini, dar cu empatie și inteligență emoțională. Masele-s proaste. E îngrijorător când te plac mulți oameni. Ceva faci greșit. Dacă ajung să te placă proștii, avarii, calicii, ești pe drumul greșit.
La toți place mocangeala. Că-i frumix. Dar și ea are un preț. Fie că dai 1$, ori taci din gură și înghiți 10-20 de secunde de reclamă.
Fără bani nu se poate. Fără bani mor toate producțiile preferate. Nici dacă aș câștiga la Loto și m-ar da banii afară din casă n-aș face lucruri gratis. Că nimeni nu merită nimic gratis. Nimeni. Măcar prietenie de s-ar da în schimbul muncii. Și oricum, nici ce se crede că-i pe degeaba nu e. E o iluzie.
Acestea fiind zise, plătiți pentru ce vă place, susțineți artiștii preferați. Cu bani, cu like-uri, cu share-uri, dar mai ales cu o atitudine matură. Altfel puteți să vă delectați cu spor la produse de masă și să acceptați că sunteți ceea ce plătiți și consumați.
11 răspunsuri
Multi citesc, putini inteleg…
PS. Frumoasa noua tema a blogului. O mica recomandare. Link-urile din text nu sunt foarte vizibile. Apare text cu bold, dar nu-ti dai seama ca e link, si cititorul nu va face click pe el.
De obicei link-ul are alta culoare decat textul. Albastru portocaliu, rosu. Probabil ca se poate stiliza din setarile wordpress cumva… Sper sa-ti fie de folos.
Mulțumesc frumos. Mai ales pentru sugestia cu link-urile.
Inteleg persoanele care sunt impotriva a sustine financiar cand vine vorba de artisti sau in general persoane care creeaza content. Ma gandesc ca acest lucru se trage din faptul ca distractia si amuzamentul nu sunt neaparat necesare supravietuirii iar Romania fiind o tara in care traiul este greu pentru majoritatea populatiei,cred ca pot intelege de unde vine aceasta „ura” aceasta pentru cei ce doresc sa faca bani pe materialul produs, fiind el olun sketch de comedie sau video uri pe YT. Ceea ce conteaza este ca cineva isi pune timpul in a creea ceva de care tu sa te bucuri, insa este usor sa strambi nasul atunci cand esti intr-o situatie financiara rea. E de inteles, si oamenii cu mai putimi bani cauta stress relief. Ps:desi imi pot explica de unde vine aceasta ura eu nu sunt de acord cu acest mod de gandire.
Cu placere!
In momente de genu’ ajungi sa-ti dai seama ca orice act de creatie trebuie sa aiba si spectatorii potriviti.
Eu sunt extraordinar de încântat de cei care mă urmăresc.
Am pățit-o pe pilea mea, doar ca eu aveam 12ani. Am tot ars-o asa pe strazi sau prim casele prietenilor de cartier (cartierul in Buc., era altceva in urma cu 30ani). A fost greu.Acum sunt mulțumit. Am o casă, o familie,un job, sunt ok. 😘
Da, scuze am postat la alt subiect. Vroiam sa postez la titlul cu fetița data afara din casa. Rog un admin sa stearga comentariul. Scuze
Teza conform căreia orice content are un cost e cât se poate de reală. Inclusiv o memă de orice fel are nevoie de un timp de execuţie (art direction, chiar şi primitiv), de o idee creativă (pe care tu ai pus-o în categoria „din partea casei”) şi de instrumentar de execuţie (computer, laptop, telefon, aplicaţia de editare, serverele care îţi găzduiesc contentul şi infrastructura – internet – care ţi-o livrează).
Dacă stai să te gândeşti la cât i-ar lua fiecăruia să îşi facă propriul internet, computer, telefon etc ai ajunge la concluzia că nu mai merită să facem asta că ne ia prea mult timp. Aşa că pentru asta colaborăm şi facem comunităţi.
Problema cu refuzul de a plăti pentru conţinut nu vine din refuzul oamenilor de a plăti pentru acces la platforma respectivă ci din următoarele aspecte pe care nu le-am prea găsit explicate la nimeni în blogosferă (ce cuvânt pretenţios) :
1. Eu fac parte din generaţia care a prins YouTube înainte de a fi cumpărat de Google. Pe vremea aia era free, nu avea reclamă şi evident nici conţinutul nu era atât de calitativ pentru unele nişe. Nici atât de abundent evident.
La un moment dat cei care deţineau YT l-au vândut către Google pentru că acesta a fost modelul lor de business. Au contractat bani de investiţii de la nişte firme specializate (cca $20M) şi apoi au vândut după mai puţin de 2 ani către Google pentru acţiuni nu pe bani – https://en.wikipedia.org/wiki/YouTube#History
Din ce îmi aduc şi eu aminte şi ce am mai găsit acum pe net utilizatorii finali nu au avut niciodată un instrument de tip Pay per View (apărut recent ca şi facilitate) sau reclamă. Utilizatorii fideli de YT prefera în continuare acest aspect.
2. Brandingul original al YT era axat pe accesul gratuit la platformă. E foarte greu să păstrezi ambalajul la fel, să îl marketezi aceloraşi oameni şi să îi schimbi esenţa. Foarte mulţi utilizatori sunt enervaţi de reclame care apar la fiecare 1 minut, la început, la final etc. în fiecare film. Foarte mulţi sunt enervaţi şi de YT premium şi insistenţa cu care apare sugestia de abonare (dacă am apăsat de 576 de ori că nu vreau – nu mulţumesc – de ce îmi dai şi a 577-a oară notificare?).
Eh … problema e ca Google nu a cumpărat această platformă ca să dea oamenilor content video gratis ci ca să facă profit. Acuma că mai toţi publisherii şi Google şi-a văzut produsul AdWords decimat de AdBlockere (https://en.wikipedia.org/wiki/AdBlock) e o presiune suplimentară. E posibil ca dacă AdBlockerele nu apăreau reclama să nu fi fost aşa agresivă pe YT însă e doar o presupunere.
Odată cu schimbarea ownerului s-a schimbat şi paradigma de funcţionare. O platformă de genul ăsta consumă resurse uriaşe ca să asigure foamea de conţinut a utilizatorilor. Cred că dacă YT ar fi un proiect autonom ar fi pe pierdere în continuare şi cel mai probabil ar fi fost închis iar locul lui luat de alte platforme nişate, aspect care ne duce la pct. 3 – alte platforme.
3. Pe piaţa în acest moment nu există platforme care să înlocuiască YouTube. Mă refer la acelaşi model de business şi cu acelaşi public ţintă ca YT. Sigur o să se găsească nişte isteţi care să îmi explice că „ba da uite X sau Y proiect”. Repet nu există.
4. Acuma dacă faci un zoom pe acelaşi model descris la pct 1 şi 2 vei constata că e o greşeală de branding să oferi oamenilor conţinut gratuit pe o perioadă nelimitată sau nedelimitat ă (vezi free trial) şi apoi să ceri bani pentru acest acces. De aia mulţi artişti au o problemă în a cere bani pe bilete după ce au cântat gratis de Crăciun pe banii Primăriei. Zoso descrie aici https://www.zoso.ro/inna-albumul-gratis-coca-cola/ sau aici https://www.zoso.ro/muzica-romaneasca/ acest fenomen. El poate fi extrapolat la creatorii de conţinut pe YT pentru că e tot o formă de divertisment pe care oamenii îl accesează ca atare: divertisment nu conţinut critic sau educativ.
În acelaşi mod s-au prins şi cei din zona de Stand-up că dacă îşi dau show-urile pe gratis pe YT nu mai vine lumea la cele live. Pentru ca setul de glume e finit de fapt şi odată ce ai auzit glumele alea pe YT gratis de ce ai da bani ca să le auzi live? Am urmărit o lungă perioadă de timp conţinut creat de Stand-upperi şi constat că dispare orice fel de conţinut nou original. Majoritatea au podcasturi despre chestii minore şi un content pentru care eu nu vreau să îmi pierd timpul. Din nou greşeala de branding: eşti „stand-upper” sau „vlogger”?
5. YT face shared revenue din publicitate cu creatorii de conţinut printr-un program descris aici https://www.youtube.com/account_monetization?nv=1. Majoritatea vloggerilor s-au apucat serios de pus content pe platforma chiar dacă el răspunde doar unei nişe (vezi Selly). De aici foarte mulţi oameni rămân cu senzaţia că acel om primeşte bani de la YT şi faptul că îşi cumpără chestii scumpe doar validează acest lucru. De ce să îi dau eu bani pe Patreon dacă are bani de maşină de 70k (chit că maşina aia a costat doar vreo 45)?
Mai e un aspect. Eu (şi nu scriu eu accidental ci pentru că e o părere personală legată de pct. 1) asociez de regulă proiectele de content de pe YT cu un show de pantomimă pe o stradă aglomerată dintr-un oraş mare. Sunt grupuri de oameni care se opresc, unii se uită iar alţii merg mai departe, iau toţi parte la actul artistic însă doar câţiva contribuie sau se simt datori cu o contribuţie faţă de actor sau performer.
Acuma dacă vrei ceva profi (nu că ce se face pe YT nu ar fi profi, dar vezi tu brandingul original nu prea mă lasă să îmi scot imaginea din minte) te duci la teatru şi acolo nu ai acces decât cu bilet. Nu vezi niciodată o piesă de teatru în premieră live gratis. Echivalentul la aşa ceva sunt platformele de streaming gen Netflix sau HBO GO. Poţi să găseşti acel conţinut evident şi gratis pe torrents însă e doar pentru o nişă care ştie să descarce acel conţinut sau care nu vrea sub nicio formă sa plătească (acest comportament fiind specific celor de prin zonele astea).
Cei de la Netflix sau studiourile care fac produc serii ca cele de la Marvel nu îţi spun niciodată că îi costa să filmeze. Ei ştiu asta … ştiu că pe lângă costul de filmare mai sunt şi alte costuri cu risc foarte mare cum ar fi riscul Weinstein sau Spacey precum şi alte bugete de „protocol”. Cam cât crezi că a costat faptul că Spacey nu a mai apărut în ultima serie de la House of Cards? Ei în schimb fac reclamă produsului respectiv. E o abordare puţin diferită.
6. Accesul facil la YT al utilizatorilor face ca oameni care înţeleg anumite nevoi (de consum digital) să aibă un număr foarte mare de abonaţi şi vizualizări. E un aspect care ţine de comoditate, de „real estate digital” dacă vrei. Dacă îi pui să se mute pe Patreon şi să mai şi plătească pentru acelaşi conţinut nu o vor face doar din comoditate. Evident că vor fi câţiva care o vor face dar câţi şi pentru cât timp? Sunt ei acea masă critică de care autorul are nevoie pentru a-şi continua proiectul? Va creşte acest număr de abonaţi? Se îmbunătăţeşte conţinutul vizibil dacă oamenii încep să plătească pentru el? Întrebare care mă readuce la acest articol https://kk.org/thetechnium/1000-true-fans/ în care autorul susţine argumentat că un artist poate trăi decent dacă reuşeşte să adune 1000 de fani reali (adică aia care se duc la fiecare concert oriunde e ţinut).
Are Selly 1000 de fani reali? Cred că nici personaje notorii din maintream-ul muzicii româneşti nu au asta. E posibil să le fie şi frică să să îşi pună întrebarea asta de frica faptului că dacă mâine nu mai au nicio reclamă s-ar putea să devină anonimi.
7. Referitor la „Că nimeni nu merită nimic gratis. Nimeni.” există în industria de software o nişă care se numeşte open-source pe care şi tu o foloseşti sub forma blogului WordPress. Extrem de multe companii de succes (inclusiv Google) folosesc software open-source şi oferă produse cum este fix YT cu titlu gratuit pentru publisheri. Dacă „nimeni nu merită nimic gratis” te-ai mai fi apucat de blog şi de proiectul Demotivational? Cum ar fi dacă YT de mâine ar cere $1 pentru fiecare clip urcat şi încă $1 pentru fiecare lună de găzduire a fiecărui MB de clip video?
Cum ar fi dacă Facebook ar lua autorului câte ¢1 pentru fiecare like pentru că nu e gratis şi ¢10/lună pentru fiecare follow şi ar împărţii banii ăştia cu aia care dau like sau follow? Cum ar fi dacă Instagram ar factura deţinătorii de canale câte ¢1 pentru like, ¢10/lună pentru fiecare follow şi încă nişte bani pentru fiecare poză, video şi insta story? Ar fi cam aşa: Cristiano Ronaldo ar avea de plătit doar pentru followerşi cca $20M / luna … că doar nu trebuie să fie gratis nici pentru el.
Cum ar fi dacă Waze nu ar fi gratis? Cum ar fi dacă GPS-ul în general nu ar fi gratis?
Mă rog … aici nişte oameni o să argumenteze ca cele două nu se pot compara însă mie mi se par cam din aceeaşi sferă pentru că e nevoie de creativitate ca să inventezi produse software pentru mase şi pentru a găsi soluţii tehnice care să livreze acest conţinut cu viteza cu care el e consumat acum.
Nu doar ce e amuzant e creativ.
8. „Dăm conţinutul mai repede pe Patreon decât pe YT”. Nu eşti agenţie de rating sau ştiri ca să conteze dacă utilizatorul îţi vede conţinutul mai repede sau mai târziu. Dacă vrei să faci distincţia asta pui content exclusiv pe Patreon.
Aşadar concluzia acestei argumentări e că deşi toate lucrurile costă aşa cum corect ai menţionat în articolul tău şi chiar dacă ceea ce produci tu şi alţi creatori de conţinut e de calitate, s-ar putea să nu ai piaţa potrivită pentru că oamenii au alte nevoi de suplinit şi un buget de divertisment fix care include abonamentul la telefon, TV şi internet şi dacă s-ar putea l-ar reduce şi pe ăla.
Mi se pare o abordare corectă să îţi sponsorizezi episoadele şi blogul însă o manifestare gratuită a ego-ului (adică o frustrare) să ajungi să îţi finanţezi existenta / proiectul în acest mod doar pentru că sora ta lucrează cu Global Records şi câştigă mai mulţi bani ca tine. Sunt curios cât o să reziste Uşor Picant pe piaţa de „vlogging”. Până la urmă chestii picante au mâncat şi alţii cu mai mult succes pe YT https://www.youtube.com/channel/UCPD_bxCRGpmmeQcbe2kpPaA în timp ce discutau nimicuri deci nu e chiar aşa originală ideea. Unii oameni răutăcioşi ar zice chiar că e copiată dar nu eu. E ca şi cum ai plăti pentru pantofi sport Abibao.
Acuma pe final uite şi o răutate gratuită de la mine: zice Alex pe Facebook aşa „Dacă vreți să vedeți înaintea tuturor sau doar să ne susțineți că să putem crește calitatea emisiunii, ne puteți da banii voștri.” Adică până acum a făcut doar chestii la mişto de calitate joasă şi vrea bani pentru ele? Că doar sunt aceleaşi şi pe YT şi pe Patreon …
Foarte informat comentariul, dar am câteva adăugiri sau probleme.
Pentru 1 și 2.
În perioada în care nu existau reclame, nici contentul nu era calitativ. Erau doar oameni care se filmau la webcam sau cu telefonul. Acum, pe youtube sunt unele producții care depășesc sute de mii de dolari, poate chiar trec de milion. Din 2020, citisem undeva că AdBlockerele nu vor mai funcționa pe youtube. Vedem ce se va schimba după asta.
Pentru 4.
Aici nu sunt de acord. Tot ce vezi pe Youtube sau moca, deja nu mai este dat în timpul showurilor live, „pe bani”. Eu, ca fan al unui artist, vreau să văd ce a mai produs și dacă reușește să se autodepășească și să dea ceva mai bun.
Aici, un model foarte bun este Andrew Schulz care a bubuit în state după ce timp de 52 de săptămâni a pus un clip nou de standup în fiecare săptămână. El a schimbat modul în care standuperii își văd prezența în online. Model care a fost preluat și în România și o să începi să vezi cât mai multe bucăți de standup, dar și produse adiacente.
Pentru 5.
Asta cu Selly este o gândire cu care nu sunt de acord pentru că nu te gândești niciodată la cântăreți și la cât câștigă, dar dacă vine cineva de pe internet care câștigă mult, imediat sare toată lumea că nu merită.
Diferența dintre teatru și orice se întâmplă în online este de numere. La teatru încap, să zicem, câteva mii de persoane în sală și, să zicem, până trec la alt spectacol, trec prin sală zeci, poate sute de mii de oameni. Pe internet nu ai problema asta, îți permiți să ceri o sumă infimă, de un dolar, pentru că nu ai o limită de sus a celor care se uită la tine.
Pentru 6.
Da, asta cu Patreonul este oarecum bazată pe articolul cu 1000 de true fans. Chestia e ca, vorbesc în cazul meu, ce o să pun pe Yotube va fi la fel ca până acum. Dacă nu vrei să dai bani, nu te afectează cu absolut nimic faptul că nu dai bani. Doar că, dacă dai, ai alte beneficii la care revin mai târziu.
Pentru 7.
Nu am înțeles exact ce vrei să spui pentru că e foarte simplu acolo. Cresc cheltuielile, cresc și prețurile.
Pentru 8.
Conținutul dat mai repede pe Patreon și episoadele extinse nu sunt pentru noi. Sunt pentru cei care vor să le vadă. Pentru unele proiecte pare greu de crezut, dar sunt oameni care vor să vadă unele lucruri înaintea celorlalți sau vor să se laude cu faptul că l-au văzut înainte sau poate doar se simt bine cu ei că ajută, chiar cu un dolar, artistul preferat pentru contentul cu care ei își umplu viața.
Faza cu sora nu am înțeles-o. Nu lucrează cu Global, nici nu câștigă mai mult decât mine și nici nu am cerut cuiva vreodată să mă promoveze. Nici măcar invitaților care au venit în emisiune. Totul a venit organic. Cât despre ego, unii oameni își doresc să se facă astronauți, alții să facă standup. Pe mine m-a ales standupul și chiar dacă îmi place foarte mult să fac emisiunea și să stau să vorbesc cu oameni interesanți, sunt conștient că e o punte bună de a aduce oameni la showuri. Asta pentru că nu mai suntem în vremea în care poți face doar standup și devii faimos. Toți marii comedianți de acum, fac și altceva. În același timp, eu pentru primul sezon am dat câteva mii de euro și a fost tot ce am putut băga fără să dorm pe canapelele prietenilor. Dacă faptul că vreau să pot măcar să fiu pe 0 cu producția mă face un frustrat, accept să fiu frustrat. Also, când produci ceva, vrei ca oamenii să-și arate aprecierea. Nu vreau să fiu un pictor apreciat după moarte. Vreau să pot face mai mult din ce fac, dar revin la final.
Noi nu suntem pe piața de vlogging, nu ne batem la același target.
Dacă ai fi citit descrierea clipurilor, nu zic să te fi uitat, dar măcar să te interesezi cum te-ai interesat de alte lucruri, ai fi văzut că Ușor Picant e adaptat după Hot Ones. A fost ideea mea de a vedea interviuri de calitate în România, cu un gimmick care te face să te uiți și să și înveți ceva despre invitați. Emisiunea nu ar fi mers doar cu mâncatul picant. Până la urmă, e doar un interviu.
Pentru răutatea gratuită.
Tot ce am luat până acum pentru emisiune, a costat. Evident că nu am putut lua cele mai bune scule. Deci, dacă am avea mai mulți bani, am putea băga mai mulți bani. Astfel, crescând calitatea, să zicem, de la 8 la 9. Facem să se audă mai bine, să se vadă mai bine, luăm pe cineva mai bun pe editare etc.
În concluzie, răutatea mea gratuită fiind doar că pari un tip care a prins Youtube-ul original, ești susceptibil la schimbare și le strigi copiiilor să nu mai bată mingea la scară. Also, mă repet ca să rămână întipărit, deși a zis și George. Nu îți bagă nimeni mână în buzunar și nu se schimbă nimic din ce ești obișnuit, Grinch. Doar dacă vrei mai multe chestii, care pe noi ne costă bani și timp, poți da bani ca să le vezi.
Acum mi-am dat seamna la cine te referi tu că e sor-mea. Mădălina Cazacu aka Skivo nu e sor-mea. Singura interacțiune pe care am avut-o vreodată a fost prin prisma episodului din Ușor Picant și s-a încheiat acolo.
Este vorba de acceasi problema de gandire cu care se confrunta majoritatea artistilor din orice domeniu (pictura, dans, fotografie, film, etc): „dar tu faci asta din pasiune. Tie iti place sa faci asta. De ce sa te platesc sa faci ceva ce tie iti place? Tre’ sa fii multumit cu faptul ca iti dau ocazia sa faci ce iti place” Mai era o vorba: „Everyone loves what you do, until they have to pay for it”
Si astfel oamenii creativi sunt impinsi catre job-urile care te fac sa-ti tai venele numai la gandul ca trebuie sa pleci la munca.