Mi-a scris ieri un prieten pe Facebook să mă întrebe dacă am văzut filmul cu/despre 5Gang, fenomen care a explodat în cinematografele românești având 10.000 de bilete vândute până la lansare.
M-am simțit ațâțat. Nu știu dacă-mi place senzația și postura…
Nu știu câtă gimnastică mentală trebuie să fac pentru a-mi da seama cum e filmul. Rațional, e un teen-movie românesc cu vedetele autohtone. Atât. Ce pot spune despre el după ce-l văd? Că-i prost? Facil? Supid? Pentru că nu sunt în target, așa cum m-aș putea exprima și despre cartea „Suge-o, Ramona!”?
Bravo, eu!
Da, există 5Gang, e bine de știut cu ce se mănâncă fenomenul (nu vă mutați în peșteri mentale că nu vă ajută la nimic), dar nu trebuie să fiu non-stop la curent cu tot ce mișună în online. E prea obositor. Pot să trăiesc și din rezumate.
Ce să fac cu filmul 5Gang? Să-l compar cu teen-movie-urile dă pă vremea mea? Păi și alea erau proaste/ridicule/stupide. Asta-i menirea lor. Divertisment lesnicios care să nu-ți solicite material cenușie. Nu-i inginerie, e business.
Fascinantă nu mi se pare lucrătura cinematografică, faptul că-i făcută cu bani de la buget, ori că la ea au participat și oameni pe care îi urmăresc și apreciez (10 pentru cinism și strategia financiară – și mie-mi place să am bani).
Cei mai interesanți mi se par oamenii care disprețuiesc 5Gang, nu-l înghit pe Selly, nu mai au vârsta mentală a filmelor cu și pentru adolescenți, dar dintr-un masochism greu de înțeles se torturează privind un film care nu le aduce nici măcar o fericire. E ca atunci când te doare măseaua și vrei să vezi care-i limita durerii băgând scobitoarea la baza dintelui. E o chestie când vrei să provoci durere durerii.
Cine are timp să facă ce nu-i place?
Cum de am ajuns atât de liberi încât să ne permitem să facem și ce nu ne provoacă plăcere?
Abia am timp să fac tot ce îmi doresc, dar să-mi aloc ore pentru opusul plăcerii? E absurd. Nu mai faceți asta. Nu vă mai faceți asta. Nu vă mai ascundeți în spatele conceptului de „guilty pleasure” că de cele mai multe ori nu-i vreun „pleasure”, ci doar alimentarea unor convingeri deja cimentate.
Sunt atât de analfabet cinematografic încât n-am văzut nici măcar cele mai bune filme din istorie (conform topurilor), de ce mi-aș consuma energia să văd o peliculă… nepotrivită gândirii mele. De ce?
Dacă nu vă place 5Gang nu le urmăriți toate produsele pentru a vă confirma părerea și clar nu vă cheltuiți timpul cu asta. Și lucrul ăsta e valabil pentru orice și oricine.
Poate că dacă toți ăștia cărora nu le plac X lucruri ar face DOAR ce le place și n-ar mai alimenta (cu vizualizări/bani) ce nu le place, pentru că „guilty pleasure”, poate că ar dispărea sursa supărării.
2 răspunsuri
Haa!
Micuțu și Bromania în în același film. Bun-bun. Dacă e o scenă de dragoste între ei, plătesc biletul. Tot legat de dragoste, Dorian când se-ncordează, nu o împunge pe copila aia În ursuleț? În rest, o trupăcu o fată și restul băieți, care își spune Gang, e clar unde lovește, delocsubliminal.
Am fost, m-a convins iubita să merg să vedem ce-i de capul lui. E cel mai prost film văzut de mine vreodată și m-am uitat la toată franciza „american pie” și „o comedie de groază” (cine cunoaște, știe ce zic). Un mic rezumat: acțiunea îl pune în evidență doar pe Selly care e răpit și prietenii lui vin să-l salveze. Niște „rap battle-uri” pentru o fetișcană și un interogatoriu mai au loc, doar pentru a nu plictisi sau pentru a nu bate la ochi.
Scenariul și dumele sunt trase de coadă. Și ca să-i răspund lui Alexandru: din păcate, BRO și Micuțu nu au nicio scenă de amor. Poate a fost tăiată la montaj, cine știe.