Vorbeam ieri cu un prieten, la o bere, niște politică. Cum fac toți specialiștii. N-am mai apucat să ne dăm cu părerea și despre fotbal ca să fim cu adevărat competenți în ale vieții.
Inevitabil am ajuns să discutăm despre cazul Caracal și incompetența polițiștilor implicați.
La unii români remarc un optimism pe care nu știu de unde să-l apuc. Nu știu unde-i gara acestui tren care, vezi dom`le, duce România pe un făgaș normal, repede (măcar în 10-15 ani) și te face să abandonezi gândul de plecare din țară.
Pe fondul cazului din Caracal se vorbește tot mai des despre curățarea unor structuri, începând cu Poliția Română. Se ajunge la un discurs precum „o să vină iar o guvernare Cioloș, sau ceva asemănător, și vor concedia mulți inapți”.
Bine, bine, dar unde se duc inapții când se duc? Vedem deja că sistemul își reciclează gloabele mai ceva ca sticlele de plastic. Un polițist abject din X județ poate să se transfere altundeva în țară, ori în altă instituție.
Poate să vină oricine și să dea drumul unui aspirator uriaș. Degeaba. Sunt prea mulți. Și roboții nu se înghesuie încă pe locurile alea de muncă.
Citeam conversația telefonică dintre fata omorâtă în Caracal și polițiștii de la 112 și nu-mi poți spune că ăia de la capătul telefonului sunt un caz particular. E plină țara de așa specimene, presărați precum sosul de shaorma prin toate instituțiile. Că-s la Poliție, prin școli, spitale sau în politică, inapți avem peste tot.
Sunt atât de mulți încât problema nu e cum îi scoatem, ci pe cine punem în locul lor. Și unde ducem rebuturile? Cum reciclăm prostia?
Când ai o rată atât de mare a analfabetismului funcțional (la care mai putem adăuga și ăla emoțional) selecția e foarte grea. Pe cine punem la capătul liniei de urgențe? O să-ți răspundă mult lăudații olimpici, scripeții neamului pe care ne ridicăm mereu când știm că suntem jos de tot, la 112? Poate angajăm străini pe funcții care necesită empatie, fiind clar că n-avem în cultură aptitudinea asta. Despre ce vorbim, acum puțin timp s-au pus zid o mulțime de oameni în fața unor violatori din Vaslui.
Și-n cazul Caracal sunt destui care cred că fetele alea două o cam căutau…
Eu nu știu cum de unii nu pot înțelege că incompetența în România nu-i accidentală, ci reprezentativă. Polițistul zeflemitor de la 112 nu-i un prost care a pupat un loc călduț pe pile sau șpagă. E la capătul firului pentru că acolo îi șade cel mai bine într-o țară ca asta. Nici nu mă mir dacă a primit locul de muncă fără să mânjească pe cineva, angajat pentru simplul fapt că-i „capabil”. Pentru că e. Standardul e atât de jos.
Dar să revenim la prima idee.
Vine Cioloș/USR-Plus/Sfântul Duh și vrea o reformă totală în România. Și începe cu una firească: psihologic pe bune în Poliție. Ha! Vă dați seama că într-o săptămână se subțiază rândurile cu vreo 30%? Și-ți pleacă mulți din conducere. Și cu ei trag și pilele. Ce pui în loc? Ce faci cu inapții? În ce îi convertești? Mp3-uri? (#glumiță)
Asta în contextul în care există știri precum aceasta.
Mergem mai departe. Psihologic în educație. Ha!, din nou. Păi când or pleca cohortele de profesori violenți, frustrați și nebuni din sistem… Și ce faci cu ei?
Politicienii? N-am avut nici măcar un mandat fără doza asigurată de nebuni și nemernici.
În unele țări se găsesc locuri de muncă repetitive pentru oameni cu nevoi speciale. Cum să pui tu un fost polițist să facă ceva sub nivelul lui? Cum să-l retrogradezi de la epoleți și statut la mutat cutii din punctul A în punctul B? Că proștii-s și aroganți. Pentru că s-a pompat în Dunning-Kruger-ul lor.
Sună înălțător „trebuie să ne curățăm de proști”, dar când sunt mulți unde-i pui? Și ce așezi în locul lor?
Nu poți face schimbări notabile într-o țară care spune des „e prost, dar e prostul nostru”. Suntem miloși cu proștii pentru că știm că suntem ca ei.
Sincer, sper să n-am dreptate și că-s doar pesimist. Dar nu cred… dar sper… sunt pesimist, dar sunt pesimistul vostru.
