Tehnologia e bună și nu prea. Depinde pentru ce e folosită.
De exemplu, ce bună e camera de filmat de pe fața telefonului. Îți e mult mai ușor să porți (importante) conversații video și să te imortalizezi în cadrul unui eveniment unde nimeni nu vrea să te pozeze.
Dar ce te faci când tehnologia te înfrumusețează deliberat? Ce faci când noile camere de selfie au preinstalat softul ăla care-ți face pielea curată, pomeții frumoși și ochii strălucitori?
Păi folosești ce ți-a dat bunul `mniezo și spui bogdaproste.
Un celebru vlogăr din SUA a descoperit de curând că noile telefoane de la Apple își înfrumusețează utilizatorii de la sine putere. Selfie-urile ies mai frumi, tenul autorilor fiind mai curat, pielea mai strălucitoare și per total un aspect mai sănătos și aspectuos.
Cum se conturează o societate în care toată lumea se zugrăvește online și dezamăgește offline?
Greu de anticipat, dar merită un minim joc de imaginație și predicție. O să mă raportez la sexul pigulit, ele fiind cele mai predispuse să utilizeze astfel de funcții și aplicații.
Dacă genetica nu te-a înzestrat cu prea multe calități fizice și nu-ți găsești motivația să te îmbunătățești prin sport și alimentație îți vine în ajutor tehnologia. Ai totul la un buton distanță. Ochii mari, pielea fină, chipul superb îngustat și lista poate continua. Adaugă peste toate un machiaj (pe care îl poți face și dintr-o altă aplicație) și ești o bijuterie. Pune și niște filtre și ești și artistă.
Apoi postează și câteva citate inteligente, poze cu niște cărți pe care le-ai răsfoit și gata. Ești și deșteaptă.
Mai grav e când ajungi să și crezi asta despre tine. „De ce, George? Lasă oamenii să aibă încredere în ei!”. Una e să ai încredere, una e să te minți cu nerușinare.
Problema e că viața bate internetul și la inevitabila întâlnire față-n față și un orb ar vedea că ești departe de „realitatea” instagramată. Și, din nefericire, mai ești și proastă. Nu știi nici măcar citatele postate online.
Acum se pot întâmpla două scenarii:
- Ești refuzată pentru că
- a) nu corespunzi imaginii vândute online și omul se simte mințit;
- b) omul are standarde înalte, unele setate de tine, altele de societate;
- Ești acceptată pentru că
- a) oameni suntem, nimeni nu-i perfect, și el și-a pus poze din sala de forță unde merge de două ori pe an;
- b) măcar ești frumoasă online și majoritatea oamenilor sunt acolo. Important e să arăți (online) că ești cu o bucată.
Și-mi dau seama că presiunea pe femei e uriașă. Pentru că dacă unele ajung să aibă parteneri în ciuda imaginii false (și descoperite) e clar că piața e dereglată. Dacă bărbații ar avea coloană (dar n-au) și ar spune la prima întâlnire „nu-mi vine să cred că ești cu 20 kg mai mare ca pe Instagram, 30 de coșuri mai urâtă ca pe Snapchat și cu 2 tone mai proastă ca pe Facebook” piața s-ar echilibra și așteptările psihologice ar ajunge pe un făgaș cât de cât normal.
Revenind la ce spuneam mai sus, tehnologia ne minte și ne ajută să ne mințim. Ne îndepărtăm repejor și sigur de realitatea din teren. O să ne înfrumusețăm atât de mult tehnologic încât o să uităm că, de fapt, suntem urâți. Și dacă noi credem despre noi că suntem frumoși ne cresc și așteptările. Disproporționat. Deja e imposibil să-i mai spui unei femei că nu-i vreo bijuterie dacă ea știe de pe Instagram că e mega-sexy. Nu contează că ăia n-o văd de la doi metri de glet. Ăia o văd de unde vrea ea să se afișeze.
Sunt tare curios cum va arăta lumea pentru femeile care se cred divine online și nici Moartea nu le-ar ține de mână în offline.
