Ați văzut clipul cu ursul polar care moare de foame, cauza fiind încălzirea globală?
Priviți și apoi ștergeți urmele de umectare oculară.
Pe Facebook-ul meu s-a plâns mult la vizionarea acestui clip. Și pe mine m-a întristat. Dar n-am putut să plâng.
De ce?
Păi când am văzut clipul ăsta eram într-un Volkswagen. Producție din perioada când erau cipate ca să nu arate că poluează cât o turmă de vaci constipate.
Tocmai ieșisem dintr-o benzinărie, unde făcusem un plin.
În timp ce ursul polar cotrobăia prin butoaie de tablă, rupt în gură de foame, eu savuram un sandviș și beam ceva la cutie. De tablă. Ce ironie.
Apoi, în timp ce Fram își făcea ultimii pași cu blana atârnând eu vedeam copaci defrișați în stânga drumului. Și apoi a trebuit să opresc înregistrarea, voiam să fiu atent la drum chit că eram pasager. Cam multe mașini pe drumurile patriei, periculoase. Și toate alimentate cu combustibil fosil.
Tu? Ce făceai când îl vedeai pe Fram murind de foame și poluare? Unde te aflai când ursul murea de încălzire globală? În cadă? În avion? Frecând Facebook-ul la căldura casei de beton, într-un oraș de beton?
Hai să vorbim despre cât de afectați suntem de moartea unui urs, din confortul poluării noastre dragi.
