Știu că e enervant când intri pe un site și-ți apare în față, pe nepusă masa, o căsuță mică. Strigă din toți rărunchii „Abonează-te! ABONEAZĂ-TE!”.
Dihanie e fix peste textul pe care vrei să-l citești. Cauți disperat X-ul care va închide bestia, încerci să-l apeși, dar e prea mic pentru ecranul telefonului și durează 3-5 secunde până reușești s-o închizi. Și cine mai are atâta timp de pierdut în ziua de azi?
Dacă nu reușești să închizi fereastra te abonezi la mișto cu o adresă de e-mail falsă. Ori te enervezi de tot și închizi textul cu o convingere profundă că n-a meritat să fie citit de tine.
În fine, există și posibilitatea să te abonezi pe bune și să-ți dorești să primești pe mail următoarele texte.
Acum ceva timp lecturasem ceva interesant într-o carte care dezbătea modul în care uriașele corporații vor omorî micile biznissuri. Lucrurile se vor întâmpla în două feluri: vor cumpăra totul, inclusiv competiția, ori vor izola ce nu pot cumpăra, drum sigur spre faliment.
Facebook-ul este o unealtă incredibilă. Au luat naștere afaceri și vedete cu ajutorul rețelei de socializare. Din păcate pentru ei, regulile jocului s-au schimbat mereu. Să dăm exemplul personal:
- Pe Facebook sunt urmărit de aproximativ 17.000 de oameni (prieteni, followeri, oameni din pagina personală + pagina de like-uri). Din acești 17.000 doar o mică parte ajung să-mi vadă postările. Ei și-au arătat interesul față de mine, prin like-ul/cererea de prietenie au girat că vor să primească tot ce postez, dar Facebook a spus „nu, doar o mică parte din voi o să vedeți ce pune Bonea. Ori plătește el să ajungă informația la voi, ori țineți minte și-l vizitați zilnic pe pagină”.
Oamenii nu intră zilnic pe pagina mea. Și eu nu plătesc. Sunt mândru că am ajuns la cifrele astea și traficul de pe blog în cel mai bio mod cu putință. Fără bani, fără boostări. Organic, natural, ca la țară la bunica.
Până acum, din share în share și like în like postările ajungeau la mai mulți oameni, mai ales la cei care doreau să le vadă de la început.
Acum Facebook schimbă (iar) regulile. Promovarea paginilor mici se mută într-un news feed separat. O să ai două. Unul pentru postările prietenilor, unul pentru postările tip reclamă (aici intră și publicații, branduri, bloguri ș.a.m.d.). Dacă vrei ca postarea ta să fie văzută în news feed-ul „ăl bun” trebuie să plătești.
Mna, e normal, așa-s regulile în capitalism. Și de ce să nu-și cumpere și Zuckerberg un Logan nou?
La cum mă știu n-am să plătesc nici pe viitor pentru a-mi promova textele. Așa că-s șanse mari ca tu să nu le mai vezi, dar să vrei să mă citești. Pentru tine, cititorule fidel, am câteva variante:
- Twitter – acolo postez zilnic;
- Instagram – de ceva timp anunț postările zilnice și acolo. Și mai pun și câteva poze, din când în când. Pun selfie-uri foarte rar, stai liniștit;
- Google+ – sunt singur acolo. Singur, singurel… Dacă vreau vreodată să fiu doar eu cu mine intru pe Google+;
- E-mail – asta e cea mai bună variantă. Îți lași mail-ul (ăla bun) în căsuța de abonat (o găsești în dreapta, jos) și în fiecare dimineață o să găsești pe mail textele postate în ultimele 24 de ore. Mail-ul meu nu te va deranja. Nu-ți va spune să-ți mărești penisul, să donezi bani cuiva din Africa, ori să vii mai repede la muncă. Unde mai pui că periodic dau premii celor care se abonează și deschid acele mail-uri (am o statistică în care văd cine deschide și citește).
Acestea fiind zise, dacă vă plac georgeismele nu trebuie să donați bani (puteți face și asta, fie… dacă insistați!), dar cel mai important e să vă abonați pe mail. Nu zic bine? Decât să-i dau bani lui Zuckerberg mai bine vă scot la o bere pe toți cei 561 de abonați (câți sunteți acum, când scriu textul).
Nu zic bine?
Mulțumesc.
4 răspunsuri
Despre ce carte ai zis la inceput?
E foarte posibil să fie vorba de „Homo Videns” de Giovanni Sartori. Foarte posibil.
Eu te citesc prin RSS, e mai eficient asa.
Tu știi mai bine.