Tot am vorbit de ceva timp despre faptul că suntem direct responsabili pentru oamenii pe care-i votăm, deci ne punem împreună greutatea de gât când ștampilăm pe vreunul sau altul. De două zile se vorbește non-stop de Gheorghe Nichita, primarul Iașiului. De când e reținut de DNA parcă aflăm lucruri cu atât mai interesante:
– plătea din bani publici spioni să-i urmăreasca amanta. Cică era tânără și el gelos. Ea frumoasă, el gelos. Ea angajata lui, el gelos. Hilar e că-i punea pe polițiștii comunitari să se-mbrace în civil (chiar boschetari) și s-o urmărească. Plătea spioni s-o caute peste tot, indiferent de oraș. Acum, dacă Nichita n-avea încredere în femeia pentru care (cică) și-a părăsit soția, cum să n-ai încredre în el ca primar;
– a plătit un asasin plătit. Încă nu se știe pentru cine, dar important e că din banii publici a adus din Anglia un băiat specializat pe „făcut felul”. Vorba unui amic de pe Facebook: „cum să aduci din străinătate când ai atâția studenți care-și caută de muncă?”;
Nu știu cum mai e Iașiul. Dacă are asfalt, dacă e curat, dacă-i sigur și îngrijit, dar ceva-mi spune că un primar precum Nichita n-a făcut tot ce se putea. Sunt sigur c-a dat bani la biserici. Și că a organizat și pomeni. Trebuie, doar e-n PSD. Nu că ăilalți n-ar face mese câmpenești, dar PSD-ul e facultate-n domeniu.
Acum, cine are curaj să recunoască faptul că a votat cu Gheorghe Nichita? Hai, cine poate spune sincer: bă, am votat cu el cu toate că știam că-i securist?
Nu știu cum se face, dar parcă toți cu numele Nichita sunt demni de cărți. Unde mai pui că pe bietul poet Nichita l-au făcut de-i demn de filme cei de la B1. Dar mai știi ce face omul la beție?