De cele mai multe ori am impresia că dacă le-ai da unor români un cub și o tablă cu forme prin care să bage cubul vor rămâne surprinși că figurina a trecut prin pătrat. Vor spune cu un zâmbet tălâmb pe față „nu-mi vine să cred… pfai! Doar în România așa ceva tată… La noi ca la nimeni!”.
Și nu exagerez.
Vezi reportajele din Germania, Italia, SUA cu oameni peste care a venit inundația sau tornada. În prea puține cazuri văd disperarea pe care o văd la noi (Băsescu/Ponta/Dumnezeu/Pedeapsă divină/etc.). În cele mai multe cazuri americanul spune: „da, ne-a luat casa, DAR CE BINE că noi suntem sănătoși și nevătămați”. La noi parcă-i vezi că vor să moară de gât cu alea două găini înecate și viața lor s-a prăbușit odată cu casa.
Da, o să-mi spui că „ăia sunt bogați și la noi oameni abia și-au permis de o cocioabă”, dar nu-i corect să pui un preț mai mic pe bunul unuia ce-și va putea permite în curând altă casă (cu toate că nu știm dacă toți vor putea s-o ia de la zero așa ușor, mai ales că acolo guvernele nu-s în halul nostru de populiste), iar cocioaba românească s-o supraevaluezi pe fond emoțional. Stai puțin, că și-n vila aia cu două etaje luată pe sus de tornadă s-au băgat bani, ani, amintiri etc. Și șocul să treci de la cocioabă la dormit sub cerul liber e mai mic decât de la vilă la cer curat.
Ține de mentalitate. Ăia se bucură că-s vii, Moromeții se bucură la pământ, glie, avuție.
Și așa am ajuns să văd știri cu români frustrați că au făcut ore bune pe autostradă de pe litoral până în București (Digi 24). Toți ăia apăruți la TV erau surprinși că stau la cozi („numa` la noi domnule!”, de parcă au condus vreodată prin TOATĂ lumea). Păi când ai plecat în concediu nu știai că la-ntoarcere mergi pe același (singur) drum? Credeai că se apucă Guvernul să facă 10 autostrăzi cât stai tu pe plajă ca să te întorci repede și ușor?
Trebuia să-ți spui încă de la plecare că la întoarcere o să dureze pentru că tu și alți sute de mii de români ați mers în ACELAȘI loc, în ACEEAȘI perioadă, în ACELEAȘI condiții. E simplu: maimuță – cub – cerc. Scenariul se repetă și iarna pe Valea Prahovei când toți sunt la fel de surprinși că-i coadă. Da, plecați toți vineri/sâmbătă dimineață și vă întoarceți duminică seară. Nu-i inginerie spațială, ci logică.
Surprinzător e să pleci în decembrie la Mamaia și să stai la o coadă de zece kilometri. Abia atunci poți spune că nu te așteptai. Chiar nu-i așa greu să-ți dai seama că de fapt te bagi în turmă. Deci nu te mai arăta deranjat că stai ca-n staul.
Sursă foto: bucureștifm.ro
