Trebuie să vă fac o dezvăluire. Probabil că voi credeți despre mine că-s vreo ușă de biserică, pâinea lui Dumnezeu și alte d-astea, dar vă mințiți singuri. De fapt, sunt o cauză pierdută, un golan, un pierde-vară.
Și nu e din vina mea. Mă strică anturajul. La-nceput umblam cu Sișu și Ombladon, dar când a apărut Daea în cartier s-au speriat toți jmecherii și au fugit în casă la teme. Daea, sau „ministru`” cum îi mai spun unii, e cel mai bazat din cartier. Și are cea mai bună marfă.
Umbla vorba că Daea are o marfă în casă cum nici în Jamaica nu găsești și olandezii cumpără de la el pentru cafenelele lor din Amsterdam.
O legendă, pe care o cred reală, spune că acum puțin timp un unicorn a fumat din marfa lui Daea și-a văzut oameni.
Pe mine m-a plăcut din prima ministru` pentru că mâncam rucola și lapte cu cereale la micul dejun. Îi place un om care mănâncă natural. Într-o zi mi-a spus că mă așteaptă să pasăm un Papa Ștrumpf din grădina lui.
M-am speriat puțin pentru că-i greu să te-nțelegi cu Daea. Acum vorbește cu tine despre ce a făcut la mare în concediu și apoi îți spune că iubește oile și că vaca e o invenție minunată. Îl întrebi cum e la muncă și-ți recită Miorița.
Răutăcioșii spun că-i „spart”.
M-am prezentat la ușă la Daea cu o pungă de Milka și Snickers. Mi-a zis „ce-s alea?”. Am bâjbâit rușinat că-s pentru după ce fumăm… ceva dulce. S-a uitat la mine, dezamăgit, și-a zis „aruncă rahaturile alea corporatiste, man! Am chec, poale-n brâu și găluști cu prune. Sunt de casă. Să nu te mai prind cu porcării d-alea!”.
Am aruncat dulciurile și am intrat în sufragerie. În aer era un fum gros de maraciucă și în surdină se auzea o variantă reggae a lui Ion Dolănescu:
„M-am născut între Carpați, o ioi o io!
La poale de munte
Pasam cuiul cu mulți frați
Ș-aveam tripuri multe!”
Pe peretele din spatele canapelei era un portret cu Haile Selassie de Teleorman. Adică Dragnea cu dreaduri.
M-am așezat pe un colț de canapea și mă uitam la Daea cum rulează un cui cât Luceafărul de lung. Era plin cu iarbă, fără tutun. Natural.
„Mie-mi place fără tutun, să-l simt crud, verde. Man, mă-nțelegi?”. Am dat din cap aprobator și m-am lăsat pe spate așteptând matrafoxarea.
După câteva secunde îl aud pe Daea cum trage cu poftă și spune „pfuai… ca-n curte la bunica! Spune tu că rahatu` ăsta nu-i bun!?”. Îmi pasează jointul, trag un fum scurt și încep să tușesc.
„Ești bine faraoane? Stai calm. Trage lin. Lasă-l pe Jah social-democrat să intre-n tine…”. Îl ascult, mai trag un fum și îmi pocnește mintea. Încep s-o văd pe mama lui Ștefan cel Mare culegând zarzavaturi, Burebista cum dă de mâncare la găini și Vlad Țepeș cu mustață de lapte la gură.
Simțeam că trec mii de ani prin fața mea.
De nicăieri îl aud pe Daea: „boss, ce trip am… vrei să numărăm oile împreună? Hai că mai aprind un cui și apoi fug să dau un interviu la televiziune…”
