Urmează să vorbesc despre sexul frumos și pigulit. N-o să fiu rău, o să-ncerc să rămân sub nivelul „răuț” și „răutăcios”. Pentru că-s un bărbat sigur pe el, puternic, încrezător. Și știu ce mă așteaptă acasă dacă zic măscări.
Cele câteva cărți de istorie și antropologie pe care le-am răsfoit în ultima perioadă mi-au confirmat că există niscaiva șanse ca femeile să nu fie stăpâne pe anumite îndeletniciri fizice. Nu mă-nțelegeți greșit, cum culegeau ele fructe și cum decorau peștera n-o făcea nimeni. Dar când venea vorba să parcheze mamutul… prăpăd! Îl rupea blana pe la colțuri, îi zgâria fildeșul la gararea cu fața.
Toate astea în ciuda vederii periferice dezvoltate.
Degeaba vă supărați, e totul în cărțile de istorie.
În prezent, când mai apare câte o știre cu o duduiță care-și lasă mașina-n drumul tramvaiului, o vezi sosind după o oră, ca libelula. „Am întârziar doar 5 minuțele!”. Știm ce-nseamnă pentru femei „5 minute”.
„5 minute” stă perfect lângă „n-am nimic!” și „vorbim când îți dai seama ce ai făcut”.
Când realizează că-i groasă, domnița se repliază și apelează la „credeam că e loc!”. Nu. Nu e niciodată loc. Nu există univers în care să fie loc așa cum o mai lasă câte unele. Te dai jos din mașină, vezi că ești la un metru de bordură și pe mijlocul străzii, rezultă că „n-are loc!”.
Așa și unii bărbați spun „credeam că are loc” și știți la ce scandal se ajunge apoi…
Problema e că n-am văzut vreo știre cu o astfel de parcagioaică despre care să spun că nu-i o femeie îngrijită. Niciodată n-a apărut la mașină o îngălată, nespălată pe cap, ori cu sprâncenele asimetrice. Mereu pigulite, mereu îngrijite, fardate la dungă, țiplă.
Astea-s femeile alea care nu ies din casă dacă n-au ochii simetric machiați. Își fac sprâncenele cu polobocul. Nu pleacă una de acasă spunând „stau puțin în oraș, nu mă mai fardez și pe bucata asta de față”.
Atâta atenție pentru un coș mic și inofensiv ascuns sub bărbie, dar când vine vorba de tabla cu roți pe care o lasă în drum o auzi spunând „e, nu încurc pe nimeni, e loc”.
Cât despre bărbații care parchează ca niște boi. Mna, ei sunt strămoșii direcți ai celor care trăiau în peșteră și-și făceau dreptate cu parul. E moștenirea genetică mult prea puternică.
