În fața unui posibil conflict mondial nuclear nu prea avem multe lucruri de făcut. Cel puțin eu, personal, nu știu ce să fac. Nu e ca și cum îmi iau ghiozdanul în spate, femeia de mână și spun „hai dragă să mergem până pe Lună, că tot ți-am promis de atâtea ori!”.
Cade bomba, apare ciuperca, ninge-n august, crește pateul, se face porcul cu pene.
Dar eu știu că România ar putea contracara un asalt nuclear. Eu îl știu pe „Bogdan”. „Bogdan” e numele de cod, pentru că adevărata armă pe care o deține România îmi este prieten din copilărie, are familie, nu vreau să-i pun viața în pericol.
În copilărie am fost cu Bogdan într-o excursie cu școala prin Moldova. În momentul când s-a descălțat, ajuns la cazare, a scăzut nivelul de trai în două județe, Vasluiul a ajuns ce este astăzi și cinci colegi au picat Bacalaureatul 10 ani mai târziu. Din cauza traumei.
Cu Bogdan n-a fost de glumă niciodată. Dacă vreo fată refuza să iasă în oraș cu el doar punea mâna pe șireturi și se uita-n ochii ei. „Ești sigură că nu vrei să bem o cafea?”. Toate au cedat!
Cică-i singurul bărbat din lume căruia femeile nu-i spun să se descalțe înainte de a face dragoste trupească. Ba chiar sunt unele care-l roagă să-și mai tragă o cizmă peste pantofi.
Când au vrut să-l concedieze de la locul de muncă s-a dus în fața șefului, a pus picioarele pe birou și-n 5 minute era CEO-Boss-Level +999.
Eu propun să-l trimitem pe Bombdan la o întâlnire Trump-Kim Jong-un. Să stea la masă cu ei și să le spună „Măi băieți, uite cum stă treaba. Petardele voastre nucleare sunt o laie. Și un picior dacă scot din pantof vă dau daună totală. Fuge și soarele de noi. Rămânem singuri în galaxie. Așa că hai să lăsăm prostiile, da?”.
Așa se face pacea-n lume.
Dacă nu înțeleg mesajul putem oricând să aruncăm peste Coreea de Nord niște espadrile purtate de doamne și domnișoare, vara la 40 de grade. Și-o escadrilă de balerini chinezești, să fim siguri că au învățat lecția.
