Gata, au reușit să-l găsească pe Ghiță și lumea – pe Facebook – a intrat într-o frenezie soră cu moartea lui Iliescu.
Glume, poante, acareturi. E bine.
Nasol că le-a luat 4 luni să dea de el, dar uite că poliția sârbă l-a prins prin Belgrad pe când savura o pleșcaviță și se gândea că România n-a dat niciodată o trupă la fel de bună ca S.A.R.S..
Pe când ăia de la România TV își urlă cântecul de lebădozauri obosiți (sper), lumea uită un lucru foarte important: formațiunea politică condusă de cuplul Ghiță&Diaconu a reușit un scot de 2,7% la alegerile de acum 5 luni.
O să spuneți „George, 2,7% nu contează. E un scor rușinos”. Este?
Văzut de la înălțimea scorului făcut de PSD, da, PRU este o flegmă pe un bulevard cu 5 benzi pe sens. Dar dacă ne coborâm la nivelul mucozității expectorate o să remarcăm un lucru îngrijorător: 194.724 de români și-au oferit încrederea unui partid precum PRU.
Opa, 194.724 nu mai pare un număr insignifiant, nu? Brusc ăia 2,7% nu mai sunt pielea capului chel al lui Ghiță, ci o armată de oameni.
Da, textul ăsta nu-i despre Ghiță, ci despre alegătorii lui.
194.724. E ca și cum toți oamenii din Oradea ar vrea o țară condusă de Ghiță&Diaconu. O Brăila – plus împrejurimi – devotată unor astfel de politicieni. Buzău + Suceava = Love PRU. Acum se-nțelege importanța acestui 2,7%?
Nu omit faptul că Ghiță n-avea treabă cu partidul ăla, apendice PSD, și tot ce-și dorea era să prindă un loc în Parlament și imunitate. Nu scot din calcul faptul că-i o șulfă. Dar votanții lui rămân. Sunt printre noi.
Ok, l-au prins pe mișel. Bun. Să-l rezolve și să ne întoarcem cu toții liniștiți la ratele noastre. Dar cu restul ce facem? Că Bogdan Diaconu s-a repliat și-a făcut o relație politică-heterosexuală cu Gigi Becali, PRM și Noua Dreaptă. Într-una sobornicească și apostolească purtare de tricouri cu Zelea Codreanu și propovăduirea arhaismului neoș.
O să-mi spuneți, din nou, că nici formațiunea asta, să-i spunem CÎH (Coaliția Înapoiaților Habotnici) n-o să rupă gura târgului.
Să ne mai uităm puțin peste cifre:
- PRU vine cu vreo 190.000 de alegători;
- Gigi Becali aduce o turmă solidă de pomanagii, săraci cu duhul și vai de steaua lor;
- PRM e penibil de mic, dar e clubul intim al dacomanilor creștini cospiraționiști. Mulți și ăștia;
- Noua Dreaptă înseamnă tineret mult, voluntari cu nerv, zvâc și ușor de manipulat. Unde mai pui că unii-și impun punctul de vedere cu o civilizată bătaie.
CÎH, cu muncă și bani, poate ajunge la un 4-5% la următoarele alegeri. Poate chiar mai mult. Cine să-i oprească? Cine-i sponsorizează?
Important e să-și lase figurile pătate în spate, să împingă fețe noi și „pure” pe liste și – prinsă puterea de picior – să înceapă o divină curățenie. Nici nu trebuie să facă mare brânză în Parlament, la început. Doar să propună chestii populiste care să fure ochii instabililor din PSD/PNL/PLM…
Și uite cum 2,7% înseamnă ceva. Trebuie doar să vedem cum integrăm în secolul XXI o armată de peste 190 de mii de oameni care cred/au crezut în Sebi Ghiță, Bogdan Diaconu și Vlad Țepeș. Și repede, că nu știm ce o să se întâmplă în plan extern și ne trezim brusc cu niște „vinovați” interni arătați cu degetul de CÎH și alții.
Hai că știți rețeta, istoria se repetă.
