Este necesar ca de anul acesta să investesc în blog și într-o serie de trofee. O să comand câteva cupe pe care să le ofer unor oameni, pentru următoarele categorii:
- Vomitiva/Vomitivul Anului
- Tufa Anului
- Mister Boschet
- Mi-aiDatCancerLaNeuroni
- TuEștiMotivulPentruCareSeDuceDracuSpecia
Eu cred c-o să fie bătaie pe ele.
Cu toate că este abia februarie, ba chiar ne aflăm în triangulația Valentine`s – Dragobete – 1/8 Martie, mă simt nevoit să ofer titlul de Vomitiva Anului 2017 doamnei Elena Mădălina Muche, autoarea blogului madalina.noobz.ro.
Probabil vă întrebați, „de ce?”.
Am să vă răspund la această întrebare comentând o postare recentă făcută de stimabilă:
Titlul: „Băneasa Shopping City, ai idee ce fac angajaţii HGC Facility Services în ograda ta?”
Te aștepți la vreo orgie, sex pe cărucioarele de cumpărături… Dar nu. Să începem cu începutul…
„Ce vreau să zic de fapt cu asta este că, deşi provin din mediul rulal, unde aş fi putut să rămân să lucrez pe salariu minim pe economie sau chiar să stau pe spatele statului, să cer ajutor social, dar să nu muncesc că am „frezoane”, am ales să plec în Bucureşti, să învăţ cât mai multe lucruri legate de sfera jurnalistică, să cunosc oameni noi, să îndrăznesc mai mult pentru viitorul meu şi al celor pe care îi voi aduce pe lume.”
Autosuficienta pendulului.
Cum te-ai sacrificat tu și n-ai stat pe ajutor social… și cât ai învățat tu din sfera jurnalistică, această fabrică de diplome cu sute de absolvenți și o mână de angajați, unii fiind jurnaliști și fără acei prețioși ani de studiu.
„[…]
Nu mi-a lipsit niciodată nimic, nici de mâncat, nici de-mbrăcat sau rechizite pentru şcoală. N-am ştiut ce-nseamnă greul şi Dumnezeu ştie prin câte au fost nevoiţi mama cu tata să treacă pentru ca zi de zi să primesc bani de îngheţată, chiar dacă poate bugetul familiei era destul de şubred.”
Reținem că ești dintr-o familie care și-a permis chestii.
Ai avut și de mâncat, de îmbrăcat, de mers la școală. Bravo, felicitări alor tăi că s-au sacrificat, din păcate în zadar dacă Tu-ul de azi este atât… dar atât… Continuăm.
„[…]
NOI NU AVEM CUM SĂ NE FACEM BINE! Nu se va schimba nimic, dacă noi nu ne schimbăm. Degeaba ieşim seară de seară în stradă şi ne îngheţă mucii în nas sau nu ne mai simţim buricele degetelor. O Românie cu peste 19 milioane de oameni nu se poate schimba dacă doar 600.000 facem ceva. Azi ies în stradă să-mi strig durerea şi nemulţumirea în faţa Guvernului, iar mâine merg la mall să iau masa şi văd angajata de la curăţenie cum ia mâncarea din gunoi, o bagă în punga din buzunarul şorţului şi se uită în stânga şi în dreapta să se asigure că nu a fost văzută de nimeni.”
Hai să-mi bag, cât ești de nevorbită.
Și câtă balegă scriitoricească poți debita pentru o absolventă de jurnalism. Dar nu vă grăbiți, o să aflăm în curând „de ce” nu se face țara asta bine și cum ea protestează degeaba, cum îi îngheață mucii în nas, pentru o societate care:
„Ieri, pentru că nu am avut timp să gătesc acasă şi am avut câteva întâlniri în oraş, am decis să luăm masa rapid la food court în Băneasa Shopping City. Ne-am comandat shaorma de pui de la Kgrill şi am fost nevoiţi să aşteptăm 6 minute până să ne fie servită comanda, motiv pentru care ne-am aşezat la o masă şi ne-am mai scăldat ochii prin mulţime. Din păcate, ceasul rău şi pisica neagră m-au pus să mă aşez „strategic” între două coşuri de gunoi, unde personalul de la curăţenie se ocupa de curăţearea tăvilor cu mâncare de pe mese.”
Deci bucătăreasa n-a avut timp să gătească, așa că a mâncat în oraș. Nasol că a fost „nevoită” să aștepte 6 minute după șaorma, pentru o prințesă ca ea fiind un afront personal. Mai aflăm că și-a găsit locul între două coșuri de gunoi. Ai spune că e întâmplătoare așezarea, eu cred că e karma. Cine se aseamănă se adună.
Și…
„Vreme de 15 – 20 de minute, 4 membri din staff-ul de curăţenie HGC Facility Services, un bărbat şi 3 femei, au complotat şi s-au acoperit unul pe celălalt în timpul debarasării meselor. […]:
» Angajaţii de la curăţenie iau mâncarea neconsumată de pe tăvile clienţilor care s-au ridicat de la mese, o palmează şi o introduc în pungi pe care le au ascunse în buzunarele de la şorţuri sau pe rafturile şi sertarele de la coşurile de gunoi, în loc să o arunce în tomberon, aşa cum este nu doar etic să se întâmple, ci şi sănătos?
» Personalul de la curăţenie, adună sucul din toate recipientele de pe mese (sticle sau pahare) în sticle de jumătate de apă sau suc, în loc să le arunce în tomberon, aşa cum trebuie, punându-şi astfel nu doar sănătatea lor în pericol, ci şi pe cea a membrilor familiilor lor, cum de altfel pun într-o situaţie ingrată însuşi clienţii Băneasa Shopping City care văd acest lucru?
» Personalul de la curăţenie şterge mesele de la food court cu aceeaşi lavetă cu care au fost şterse chiuvetele de la toaleta pentru doamne?”
Oribil! Niște oameni luau mâncare neterminată, o ascundeau, probabil s-o mănânce ei mai târziu! Îngrozitor! Silfida de provincie, absolventa de studii superioare și posesoarea unui buget astfel încât să-și permită o șaorma la mall, pentru care să mai și aștepte 6(!!!) minute, a surprins sărăcia și s-a scârbit!
Asta într-o lume în care se aruncă tone de mâncare, pentru că „bogați” precum madam Muche nu-și termină plasticele de la fast-food.
O astfel de ființă, îngrețoșată de omul sărac, este motivul pentru care astăzi Trump e președinte, PSD-ul e Dumnezeu și Floricica Dansatoarea e vedetă.
Oamenii ăștia lipsiți de empatie, care se cred Buricul doar pentru că „ei au avut” și „ei s-au sacrificat” și cum știu ei că orice boschetar se poate lepăda de straiele jegoase și se poate angaja. Sugi sosul la șaorma aia de fițe, da?
Ai făcut public-shaming unor oameni pe care nu-i cunoști, nu știi ce salariu au, ce școală au, ce copilărie au avut și în ce condiții locuiesc. Ești atât de ipocrită încât aș paria o cină romantică la mall că ești și credincioasă, pupi cruci și mâini la popi.
Nici măcar nu știi dacă laveta aia de la chiuvetă e aceeași de pe masade la food court. Ai stat tu să le miroși? Poate e aceeași culoare. Ce dracu` ești așa…?
Spui că soțul tău a avut un sentiment de milă, spre deosebire de tine. Normal. Ne dăm seama cine-i bărbatul în relație. Adică tu! Ești masculină, rigidă, dură. Și mi-am dat seama de asta doar lecturând puțin din blogul tău. Ai o feminitate de suprafață, urmezi niște tendințe, dai cu fond de ten și-ți pensezi virgulele alea de deasupra ochilor ca să-ți ascunzi testiculele alea mici și rele. Ți-ai găsit jumătatea, adică un bărbat care să-ți mai echilibreze din testosteron.
Dar toate astea sunt probleme pe care să le discuți cu un psiholog, că tot te lauzi pe blog că ești rudă cu unul. Spune-i că ești lipsită de empatie, că ești o consumeristă blazată și ți se fâlfâie de ceilalți, că ei „nu sunt ca tine”. Mergi la terapie, nu la șaorma!
Ești o ființă atât de urâtă încât mai bine te-ai întoarce la părinți, să stai pe ajutor social. Îl meriți, nu ești bună de nimic.
Mi-ai făcut silă de specia asta. Și de șaorma. Îți doresc celulită.
P.S. – nu spun că angajata de la curățenie a procedat bine, dar dacă ești lezată fă o plângere normală, pe mail-ul angajatorului. Nu te transforma în „eroina mall-ului”, preocupata pendulii de sănătatea altora. La șaorma.
P.S. 2 – dac-o să comentezi că ți-am luat textul la puricat nu-mi pasă. Tot vomitivă rămâi.
P.S. 3 – într-o postare spui că n-ai loc de muncă („nu lucrez la patron”). Cine să te suporte? Mai bine rămâi jurnalistă independentă, să scrii despre cum mănânci șaorma și lumea e săracă și scârboasă.
P.S. 4 – acest text este un pamflet și trebuie tratat precum săracii.
Sursă foto: contul de Google+ al doamnei Mădălina Muche.
