Ultimele lacrimi vărsate într-o sală de spectacol au fost într-un mall din București când am cheltuit bani buni să văd porcăria aia de Suicide Squad.
Dar experiența de duminică seară a fost în cealaltă parte a spectrului lacrimogen.
Eu pe oamenii de la Lightwave Theatre Company îi știu de la Românii au Talent. Vă amintiți de ei? Show de teatru? Păpuși mari? Décor?Apoi s-au dezbrăcat și s-au tăvălit în făină. În timp ce un câine mergea pe bicicletă. Și trei buburuze cântau la flaut. Ăia sunt!
Revenind la treburi serioase, Lightwave sunt o trupă de teatru cum eu n-am mai văzut. Adică am fost la teatru de păpuși, dar nu așa. Nu atât de matur, de emoțional și de spectaculos. Arta lor a stors o sală întreagă. Mai ieși de la spectacole și nu-ți vine să vorbești despre ce ai văzut pentru că te poți rezuma la un simplu și banal „a fost mișto”, dar după experiența „Reflection” vrei să mergi pe jos spre casă, chiar și 6,8 kilometri, și să stai la taină, să vorbești de viață. Ce să mai, e terapie.
Știți, eu aș putea să bat câmpii încă patru pagini aici și să înghesui metafore și epitete, comparații și enumerații, dar dacă vrei să vezi un spectacol îți recomand să dai un like paginii lor de Facebook și să-ți cumperi bilet la următorul spectacol. O să merite.
Din păcate, show-urile nu-s prea dese în București. Încă. Da, ei au succes peste hotare, dar am aflat că-n București găsesc greu o locație care să creadă în arta lor. Asta-mi aduce aminte de o fostă colegă de muncă, supărată și dezamăgită de o piesă de teatru pentru că n-a râs. Astăzi, dacă nu râzi nu-i artă, nu merită.
Acestea fiind zise, mergi.
Să nu uiți să-ți cumperi șervețele înainte. Multe. Pentru alții, nu pentru tine. Tu ești bărbat, nu plângi la d-astea cu despărțiri, copii morți, bătrânețe… unde am pus șervețelele alea? Că mi-a intrat ceva în ochi.
…
Abona-te-ai!
[subscribe2]
