De ceva timp răsfoiesc „În șalvari și cu ișlic” de Constanța-Vintilă Ghițulescu, o lectură ușoară înainte de culcare. Și mă minunez aflând cât de înapoiați am fost până de curând.
Bine, nu că acum suntem vreun neam extraordinar, dar când vezi cum era „viața” de familie prin secolul 18-19… Unde mai pui că-s zone și oameni în România care gândesc la fel ca acum 200 de ani. „Cum bă Bonea?”. E, vrei să-mi spui tu mie că n-ai avut/întâlnit bunica sau bunicul ăla care să-ți spună „să găsești o fată liniștită/un băiat cu stare”?
Pe scurt, ca să nu vă dau spoiler la carte, românii și-au vândut fetele. Bine, poate-i prea dur termenul de vândut, dar în esență asta se-ntâmpla. O expuneau, o vedea ginerică, se înțelegea cu părinții la zestre și cele bănești și gata procesul de „agățare”. Ce scos la film, plimbat sub clar de lună, vrăjit și cumpărat bijuterii?
Bine, ca mire trebuia să cumperi cadouri, dar era mai mult o chestie de fațadă, să-ți arăți potența financiară. În multe cazuri se-nchiriau bijuteriile ca să vadă prostimea la nuntă ce înstăriți sunt tinerii. Vrăjeală care se mai practică și azi. Din păcate.
Apoi fericitul cuplu se muta-n casă nouă (dacă erau norocoși și cu bani), ori cu părinții unuia dintre ei. Și cum suntem un neam de traistă să vezi scandaluri, beții și bătute. Cred că stră-stră-stră-bunicile noastre au mâncat la bătaie de la soții lor cât n-a dat Ștefan cel Mare turcilor. Și conform vremurilor era ok să-ți bați muierea atâta timp cât nu dădeai cu parul și n-o băgai în mormânt. Biserica aproba bătaia cu blândețe.
Acum, dacă există karmă și energii d-astea despre care tot auzim la TV și-n presă, voi realizați ce neam făcut în silă și ură suntem? Dacă punem dimpreună toate violurile conjugale, când veneau stră-stră-stră-străbunicii noștri la stră-stră-stră-străbunicile noastre, beți și excitați de atâta muncă la câmp, sunteți conștienți că undeva-n țesătura noastră de ADN avem o lipsă crasă de iubire? De unde iubire dacă până de curând oamenii „se luau” nu se întâlneau-iubeau-căsătoreau.
Și nu-ți face impresii greșite dacă știi că ai tăi erau neam de viță. Și ăștia-și băteau femeile, singura diferență fiind că le băteau în haine mai bune și își permiteau să le înșele cu mai multe cuconițe.
Mai sunt câte unii care trăiesc în secolele trecute și se plâng că azi „sunt prea multe divorțuri și prea puțini copii”. E și normal. Azi omul e ceva mai centrat pe nevoile lui, nu după cum îi spune gura lumii sau biserica, să se-nsoare devreme și să toarne plozi că așa-i bine. Și eventual să-și asume și un mariaj dezastros de dragul datoriei de a face copii și a-i crește.
Nu văd pe nimeni apărând familia arhaică știind că acasă e așteptată de un țăran beat și cu chef de sex cu bătaie.
Când mai auziți alde danpuriciști vorbind despre „apărarea familiei tradiționale, din moși-strămoși, românească” și cum nu-i bine că s-a emancipat femeia să știți că bunicile voastre se-nvârt în mormânt de atâtea vânătăi.
Acestea fiind zise, vreau să-i asigur pe stră-stră-stră-strănepoții noștri: noi măcar ne străduim să ne curtăm.
Un răspuns