Cred că-s două categorii de turiști:
-
ăia care nu merg în afara țării pentru că „n-ai ce să vezi dom‘le la ăia, sunt răi, plini de sirieni, periculoși. Și țara noastră are de toate, ai ce să vezi aici. Avem munți, dealuri, râuri, mare… ce-ți mai trebuie altceva?”;
-
și ăia care cred că în afara țării înseamnă neapărat scump;
Bine, știu că-s mai multe categorii de turiști, dar în contextul despre care vorbesc eu acum mă rezum la cele de mai sus. Eu fiind victima celei de-a doua categorii.
Mă simt mințit și manipulat de masoni-sataniști-gorilieni crezând de atâta timp că sute de destinații superbe de pe această planetă sunt inaccesibile celor care n-au minim un BMW ultimul tip și un yacht. Ori că dacă ajungi vreodată în vreuna din acele locații o să trăiești toată vacanța mâncând mezeluri și unt pe pâine. Complet fals!
Din fericire, oamenii care caută și nu se aruncă orbește în prima „ofertă”, găsesc inimaginabilul. Cu un minim efort de căutare pe Google poți ajunge în vacanță acolo unde vezi că merg divele și VIP-urile de la noi, ba ajungi să-ți dai seama că spun baliverne la TV când povestesc despre sumele aruncate-n stânga și-n dreapta.
E ca-n sex: ăia care se laudă prea mult sunt de fapt virgini.
Așa că dacă vrei să ajungi în X oraș, Y insulă, Z continent, nu te demoraliza că n-ai bani. Caută! Google the shit out of it! Planeta asta-i plină de oameni care văd lumea cu un ghiozdan în spate și câțiva cenți în buzunar. Nu poți tu cu un buget și condiții mult mai luxoase? Tu măcar îți permiți o cazare.
Revenind la primul punct, din nou sunt victimă. De mici suntem școliți că țara asta-ți oferă tot. Tot! Noi, pântecul fecioarei, suntem oaza, Grădina Raiului, Alfa și Omega turismului. Greșit.
Nu doar că mulți s-au plafonat îngrozitor între Valea Prahovei-Litoral, dar turismul ăla de fațadă îl consumi când vezi cele mai importante mânăstiri, cetăți, muzee, peisaje. Apoi, pentru aprofundarea turismului național, trebuie să ieși din zona de confort, să bați drumuri proaste, să dormi în case bătrânești, etc. Așa că dacă nu ești dispus la sacrificiul ăsta, turismul tău de Sinaia-Mamaia e vax.
Și când vine vorba de mers la o plajă, dacă te rezumi la o arie de 7-800 de kilometri de țară, litoralul românesc e ultima opțiune.
Imediat după piscină privată și ștrand. Dar dacă mai strângi puțin și nu pleci în concediu când pleacă toată lumea (iulie-august-septembrie) află că te poți bronza și-n februarie sau noiembrie. Și-n comparație cu un sejur la noi sunt șanse să cheltui mult mai puțini bani, să vezi mai mult, să experimentezi mai frumos.
Bine, cred că-i și impactul mare pe care-l are străinatatea. Când mergi în altă țară îți spui mereu „aici vreau să mă mut”/„vai ce frumos e de trăit aici”/„mă și văd îmbătrânind aici”. Câți dintre voi vă vedeți locuind în Costinești sau Azuga impresionați după o vacanță?
În concluzie, nu te rezuma doar la România că planeta asta e incredibil de mare. Și chiar dacă pare imposibil, unii chiar au locuri mult/la fel de frumoase.
A, să nu uit: litoralul românesc nu-și merită banii pentru cât oferă. Dar asta cumva intuiam cu toții.
P.S. – dacă am cititori vamaioți le recomand ce am scris aici.
