Metaforic și nu numai, statul este ca un părinte.
Ciudat, un părinte pe care ajungi să-l crești, dar pentru cine n-are părinți bolnavi și bătrâni textul ăsta nu va avea prea multă logică.
Statul este acel părinte bătrân, cocârjat, care te vrea aproape și se străduiește să te crească pe atât de sănătos și bine pe cât știe. Dacă ești o pramatie de copil n-o să fiți o familie fericită. Tu o să primești o binemeritată pedeapsă și statul o să se-mbolnăvească de nervi.
Spuneam mai devreme că statul e ca un părinte, ba chiar unul pe care-l ajuți cu bani, pentru că-n schimbul banilor statul/părintele te ajută cu sfaturi și știe el mai bine “ce să facă cu banii”. Tu ești mic și îi cheltui pe prostii.
Cum se comportă stat-tu (statu’ + tac-tu) dacă ești român?
Păi evident că ai un frate pe care-l favorizează. Pentru ăla sunt și bani de facultate, și de mașină, primește o casă cadou și există bani pentru bijniss-urile lui falimentare și idiotice.
Cu restul banilor, stat-tu decide să construiască tot felul de măgării. Fățarnic religios ridică o Catedrală a Mântuirii Familiei. Îi place sportul pentru că pune la pariuri, așa că stat-tu ridică stadioane inutilizabile și scumpe. Vilă scumpă-n câmp fără utilități și cu drum de nămol. Plasme-n toate camerele. Mașină mai scumpă decât casa în parcare. Stat-tu e un moș senil și grandoman pe banii tăi.
Acum, ca să v-o explic și p-asta cu fumatul în spații publice, stat-tu spune să vii la masa de duminică, masa de familie. Vine și fratele ăla favorizat. Vă așezați la masă și frac-tu își aprinde o țigară.
Nimeni nu comentează. Tu îi spui că nu-i politicos să fumezi de față cu mai mulți nefumători, ba chiar și dacă erau mai mulți fumători la masă, nu era frumos față de sănătatea nefumătorilor. Îți sare toată lumea-n cap. Ce e cu fandosimul ăsta? E dreptul omului să fumeze. Cu ce te afectează? Cancer. “Eee, până la cancer mori de altceva”, te liniștește stat-tu părintește, adăugând “tu nu vezi cum e-n ziua de azi?”. Și cum să te iei de fratele mai mare pentru că fumează? Cu fiecare țigară stat-tu mai primește niște bani. Au ei o combinație…
Când ajungi acasă și miroși ca o scrumieră îți spui că nu mai mergi niciodată în vizită și nu mai ieși cu rudele. Dar se supără stat-tu pentru că vrea tot familionul împreună, că așa-i place, să fie toată lumea unită.
Cu toate astea nu prea-ți mai arde să te prezinți ca fiind de a lu’ stat-tu, dispare orice formă de mândrie și te uiți cu jind la părinții altora și cum și-au crescut ei odraslele. Și n-are legătură doar cu fumatul, că-s multe alte chichițe enervante la părinții tăi. Dar când te gândești că stat-tu e atât de avar încât nu-i pasă de sănătatea propriului copil parcă-ți vine să te dai spre adopție.
