E o întrebare retorică. Știu cine face asta pentru că m-am uitat aseară la Capatos.
Înainte de toate vreau să vă spun că empatizez cu drama din Colectiv. Am protestat, am respectat zilele de doliu național, am sistat “Recenzii la chestii” pentru două săptămâni, m-am revoltat. Dar acum, până aflăm răspunsul la toate întrebările, consider că-i bine să-și știe fiecare drumul: societatea civilă să protesteze, politicienii să gândească și victimele/rudele victimelor să-și găsească liniștea și împăcarea.
Acestea fiind zise, cum ajungi să-ți plângi fiica moartă/prietenii pe canapeaua lui Capatos? Când te-au sunat cei de la Antene să vii în emisiune pentru a-ți prezenta povestea nu te-ai gândit că o să-ți spui drama serioasă pe canapeaua pe care au stat bucile soioase ale unor personaje sinistre? Nu ți-a trecut prin minte că lacrimile tale și tristețea ta sunt doar cifre de rating și scoruri mari pentru pauza publicitară?
Când vreodată ți-a trecut prin minte că ai putea asocia o problemă precum Colectiv cu orice altă mizerie dezbate Capatos în emisiunea lui? Ca participant activ la o astfel de șușanea ai pus semnul egal între Colectiv și Serghei Mizil/silicoane/asistente TV/chiloți/ș.a.m.d. Ai vorbit despre morții din Colectiv pe canapeaua pe care Guță își bătea amanta în direct. Mă-nțelegi?
Dintre toate posturile TV și emisiunile din țara asta, tocmai la Capatos să mergi?
De ce nu Digi? Nu te-au invitat? Foarte bine, poate știau ei mai bine de ce să n-o facă. Nu spun că era o idee mai bună să mergi la Digi, dar dacă tot voiai să-ți faci durerea auzită, nu la „Un show bolnăvicios„. Te cred, ești îndurerat/ă. Mergi la medic, mergi la psiholog, la preot, la mânăstire, în Tibet, în India… dacă simți neapărat nevoia să bagi bani în buzunarul cuiva poți să mergi și la vrăjitoare, nu doar la Capatos.
Nu pot spune că știu prin ce trec victimele/rudele lor, pentru că n-am trăit o astfel de tragedie niciodată. Dar dacă ești apropiatul vreunui om în necaz încearcă să-i oferi suport rațional. Îmi imaginez că se simt războinici, îndurerați și vor “să facă dreptate”, dar să-ți expui cauza în emisiunea care l-a arătat pe Emil Boc gol în vestiarul sălii de sport e exact ce vor ei. Rating. Produci rating și ei te agață cu momeala “o să-ți afle lumea cauza și se vor mișca mai repede autoritățile”. Frecții de 11 noaptea.
Aseară am asistat la un spectacol trist.
O mamă îndurerată își spunea drama. O tânără povestea cum a scăpat. Păreriștii spuneau păreri, truisme, platitudini. Capatos încerca într-un mod diplomato-libidinos să sublinieze ce era cu adevărat important pentru cursul firesc al emisiunii: “dar oare nu sunt vinovați medicii pentru că nu și-au dat seama mai repede de…?”. Citez din memorie, dar ați înțeles, nu?
E clar că televiziunile nu vor respecta niciodată victimele unei drame. Drama aduce audiență pentru că la capătul telecomenzii sunt mii și mii de oameni însetați de drame. Nu vor să știe o informație, ci vor s-o disece până află și “cum să scapi dintr-un club în flăcări în funcție de zodie”.
Din păcate degeaba s-a dat Capatos gentil când Măruță a pus-o pe sticlă pe tânăra violată de șapte vasluieni. Și el face același lucru, dar cu alt caz. Și ca el mulți.
Victime și oameni îndurerați, tihna și judecata pe care o căutați se găsește în liniște și decență, nu în platourile unor emisiuni de miezul nopții.
