Zilele trecute, pe un grup de Facebook rezervat celor care locuiesc în Sectorul 3 – București, a postat cineva o dilemă personală: „ce ne facem cu persoanele care fac plajă pe gazonul din parcul IOR?” (am parafrazat. Din păcate nu mai găsesc postarea să vă las link, dar poate o găsește cineva și lasă link la comentarii).
În doar o oră erau pe puțin 100 de comentarii.
Așa cum atrăgeau atenție alții la comentarii, parcul IOR a avut mereu o relație aparte cu ideea de plajă. Practic, dacă mergem pe firul celor declarate de cei mutați în cartier încă de la facerea lui, parcul se poate confunda cu actul de a sta la soare. Chiar și topless, conform imaginilor și declaraților mai vechi.
Dar am găsit multe opinii scârbite de acest obicei.
Inevitabil au apărut aceia dintre noi care nu știu ce să explice copilului. În cazul de față, când vede oameni făcând plajă în parc. Există această categorie de români care sunt constant împresurați de curiozitățile copiilor, curiozități la care adultul nici nu vrea să răspundă: „cum îi explic plaja în parc?”, „cum îi explic că doi bărbați se țin de mână pe stradă?”, „cum îi explic ce e aia sex?”, „cum îi explic că una alăptează în parc?” ș.a.m.d..
Trebuie să fie înfiorător ca în 2023, cu atâta acces la informație, să nu-ți găsești cuvintele în a-i explica unui copil curios (un important plus pentru cel mic) de ce sunt oameni în costum de baie pe o pajiște în parc. Dacă asta e o corvoadă intelectuală supremă înseamnă că trebuie să fie imposibilă descrierea sistemului politic, noțiunii de „corupție”, ori „inechitate socială”. Dacă „mami, de ce e tanti în costum de plajă pe iarbă?” ți-a dat fatala stai să vezi când te întreabă de prezervative și de ce el/ea n-are smartphone ca al celui mai bogat din clasă.
Din păcate n-a adresat mai nimeni problema acestui parenting speriat de bombe (a.k.a. întrebările copilului). De ani de zile mă confrunt cu o droaie de oameni tineri, mai mult sau mai plecați prin străinătate și librării, care nu știu cum să explice diverse. Și dacă nu știu nici nu vor să fie puși în situația de a explica. Practic, părintele român își dorește o lume atât cât știe să descrie unui copil de 5 ani. Dacă s-a inserat ceva necunoscut în rutina casă-muncă-piață-parc se produce o extorsiune a unui degajament și lumea sucombă sub presiunea bâlbâielii paterne care se chinuie să explice inexplicabilul.
Undeva e și normal: un părinte confuz = un copil confuz. Un copil confuz = droguri, băutură, Gheboasă și zero duminici la biserică.
Dar se mai ceva interesant la comentarii, ceva întâlnit și-n cazul femeilor care alăptează în parc: „cum îi explic eu copilului (parte a corpului uman)?”. Oamenii sunt absolut îngrețoșați, șocați, siderați (și sidefați) de sânul femeii. Singurul loc în care sânul femeii poate sta nederanjat de curiozitățile infantile e în reclame cât blocul (pe bloc) la case de pariuri. În contextul ăla părintele e în siguranță, așchia lui curioasă nu l-ar întreba niciodată ce legătură e între femeia aproape goală, jocurile de noroc și șansa de a câștiga.
Dar dacă vezi sânul (în sutien, ori afara lui) într-un parc, pe o pajiște însorită, e ceva înfiorător. Practic, copilul tău va ajunge un violator/obsedat de pornografie, așa cum se cunosc atâtea cazuri de copii care au ajuns homosexuali pentru că au văzut homosexuali (singura epidemie prin văz).
Sila de corp nu e ceva enigmatic.
Românii n-au o relație prea bună cu corpul lor. De la faptul că-l abuzează cu mâncare și apoi Colebil, până la faptul că nu-s într-o relație de prietenie și grijă, nici cu ei, nici cu străinii. Am văzut supraponderali care fac mișto de supraponderali („și eu sunt gras, dar nu ca ăsta!”), am văzut știrbe care râd de unghiile nefăcute cu gel ale altora, am văzut îngălați care râd de faptul că unii au mătreață.
Cel mai des vezi că românul nu e confortabil cu corpul lui, ori al altora. Nu-i pică bine dacă vorbește despre penis sau vagin, dar e de multe ori foarte confortabil și distrat să-și învețe plozii (printre primele cuvinte) „ce îi dai tu lui tati să pape? Puța?! Da! HAHAHAHA!” (dacă ai auzit asta în familie am o veste de clasă socială pentru tine).
Sunt multe motive pentru care n-avem lecții de Educație Sexuală în școli, iar un (alt) motiv este că părinții copiilor de azi nu au. Și nu doar că n-au, dar mai dețin și o cruntă jenă față de subiectele din jurul sexualității. Să-ți vină copilul acasă și să știe mai multe ca tine… „oricum, știu prea multe…”, de parcă e vreodată prea mult în materie de cunoștințe.
Eu pot să mă consider norocos. Pe la 10-11 ani mi-au luat ai mei de la o librărie o carte care se numea „Ce se întâmplă cu corpul meu?” și din vreo 100 de pagini am aflat care-i faza cu băieții și fetele. A ajutat.
Care-i faza cu „new-pașoptismul” din titlu?
De ceva timp tot aud de noțiunea asta, un fel de replică în oglindă a pașoptiștilor de secol XIX. Se pune problema că se vor întoarce în România copiii celor plecați în ultimii 20-30 de ani, copii crescuți și școliți în Vestul Decadent. Și că ei vor aduce noua schimbare la față, tot felul de viziuni despre toleranță, despre strânsul rahatului după câine și despre cum nu se claxonează în trafic. Un fel de Best Of De La Alții.
Așa cum văd eu lucrurile azi (dar sunt n-jpe șanse să mă înșel), nu văd cu ochi buni acest new-pașoptism în care vesticizații vin cu valori străine să îndrepte percepții neaoșe.
Firește, or să vină unii să arate că și-n parcurile din Vest se face plajă, topless, grătar, și n-a mai murit nimeni (nici un copil n-a murit de curiozitate nesatisfăcută), dar pare că rezistența locală la schimbare e mare. „Așa e la ei, noi aici nu facem așa”. Nu știu cum vor promova new-pașoptiștii toate aceste schimbări/tolerări care în esență nu dăunează nimănui. Mai ales în contextul în care nu vorbim de mentalitatea unei generații. Nu e vorba de „bătrânii” născuți între 1955-1970. Sunt părinți de vârsta mea (ori mai tineri), care nu vor să treacă niciodată prin corvoada de a nu avea habar cum să îi răspundă copilului la o dilemă.
2 răspunsuri
Eu am o singura curiozitate: e naspa din partea mea sa-l rog pe partener sa-si bage burta in boxeri? Sunt pudica sau ceva in jurul frigiditatii ca fac asta? Si eu sunt departe de o greutate normala, dar nu imi place sa mi-o afisez asa goala… pe scurt, ma simt mai bine acoperita, mai ales sa-mi acopar zonele care ma comlexeaza. Si in final, cum trec de emotia de scarba cand vad burtoiu’ in toata splendoarea lui si de perceptia de a-l asocia cu un… ghiolban?
Simplu
Daca ceva de genul asta te scarbeste, ar trebui sa te desparti de el si sa nu mai iesi din casa deloc. Nu trebuie sa risti sa te scarbeasca ceva din societate, pentru ca nu e nimeni obligat sa iti menajeze tie emotiile…asa ca stai in casa