Îmi place nespus sentimentul când citesc ceva și apoi găsesc o interpretare în viața de zi cu zi a celor lecturate. De exemplu, acum ceva timp l-am citit pe Paulo Freire și a lui „Pedagogy of the Oppressed”. La vremea aia mi s-a părut mega combinație cartea. Chiar mi-am zis „bă, bine le mai zice Paulică, să n-am parte!”
Cine e Paulică Freire?
(O să-i spun Paulică pentru că așa cred eu că-l fac mai prietenos pentru cei care se sperie de cărți care nu prea au șanse să fie ecranizate de Netflix)
Paulică s-a născut în Brazilia pe la 1921 și până a murit (1997) a avut filmul ăsta nebun că pe săraci trebuie să-i educi până în punctul în care să înțeleagă care le sunt agresorii. Că și el a fost sărac și a empatizai mereu cu cei mai năpăstuiți. Iar amărăștenii, odată educați în privința agresorilor, vor ști mai bine ce să facă în viață. Dar să nu-i lași să colcăie frustrarea în ei (fără a cunoaște cauza reală a ei) că își fac rău lor și celor apropiați. De unde și titlul cărții lui – care s-ar putea traduce ca „Educarea oprimaților”.
Zilele trecute am zis eu o treabă pe Twitter (vezi imaginea acestui text).
Spuneam că sunt mai degrabă pro-salarii mari pentru ospătari decât pro-bacșiș mare.
Mi s-au supărat unii compatrioți și mi-au zis că-s zgârcit (wow! Nu știam!). Și văzând ce reacții am primit (mai ales în privat), mi-am dat seama repede că Paulică Freire avea mare dreptate: oprimații nu-și cunosc agresorii. Adică un chelner e mai supărat că nu-i dă clientul 10-15% bacșiș decât pe patronul care-l plătește cu minimum. Eventual și la negru. Eventual și rar, ori pentru mai multă muncă.
Chelnerul supărat pe afirmația mea crede că va avea o viață mai bună dacă-și bazează venitul pe interpretarea mea arbitrară a serviciilor lui, nu pe ce are în fișa postului. Dar ce te faci dacă unde chelnerești vin doar amărășteni care nu-și permit mereu luxul unui bacșiș de 10-15%? Că poate e local unde vin oamenii ocazional, sparg o sumă frumoasă (250-300 lei, lux pentru middle-classeri care ies rar și au venit de max. 2500-3000 lună/familie). Să-ți dea 25-35 lei bacșiș e posibil să fie mult, că practic îți dă un dish din ce și-a cumpărat. Ce faci? Îl scuipi la plecare? Îi pui poza în restaurant să nu mai fie servit? Îl bați până scoți bacșișul din el? Sau ceri un salariu motivant care să te facă să zâmbești clienților indiferent?
Adică… și șoferii de taxi îmi mai zâmbesc. Și angajatele de la ANAF. De la Mega. Tanti de la covrigărie. Farmacista. Bătrâna de la care cumpăr flori de câmp. 10-15% pentru toată lumea pentru „extra” zâmbet?
Până la urmă, ce middle-classer aspirațional a inventat acest 10-15% bacșiș la chelneri încercând să imite o elită financiară care mai mult ca sigur plătea extra pentru a arăta că poate da cu banii pe zâmbete chelnărești (pe care Veblen le-ar considera inutile)? Să fie oare bacșișul tricoul Gucci fake purtat de ăia cărora le miros mâinile a bară de autobuz și smartphone cât trei salarii? Care este originea socială a acestui obicei?
Dar salariu?
Bine, unul mi-a zis că pentru el salariu motivant (chelner) e de 8.000-9.000 lei. Paulică Freire n-a zis asta, dar pe unii oprimați trebuie să-i înveți și valoarea propriei munci. E greu să servești la mese, dar în contextul actual, să primești un salariu de 9.000 de lei implică să faci mult mai mult decât să notezi că vreau o ciorbă și s-o aduci când o termină bucătarul de preparat. Nu zic, o plimbi frumos printre mese, dar n-o valsezi de 9.000 de lei. De 9.000 de lei mă aștept să-mi faci și o aplicație de Android și iOS pentru ciorba aia, o prezentare Power Point și poate o listăm și la Bursă. Că altfel nu văd cum.
Altfel spus, cultura bacșișului se poate aplica în absolut orice meserie, nu văd de ce ne-am seta doar la câteva meserii (printre care chelneri). Ca publicitar pot să primesc și eu un 10-15% pentru un slogan mai șmecher (scris zâmbind), ca jurnalist poți să primești un 10-15% (din ce?) dacă servești un articol zâmbind, iar ca influencer poți lua lejer 10-15% în plus dacă zâmbești mai larg în story-urile în care recomanzi rutina ta de seară.
Firește, câțiva chelneri se vor supăra pe mine (oare și pe Paulică?) și vor considera în continuare că-s eu hater, zgârcit și rău, dar poate că o parte din ei vor înțelege că eu beau apă la restaurant, dau cel puțin 15 lei pe o sticlă (0,33) cumpărată cu 1-2 lei de patron și poate din adaosul ăla barbar le mai crește și lor salariul cu 10-15% astfel încât să nu fie în fișa postului de client să decartez extra pentru un zâmbet și o farfurie întinsă în față. O să crească prețul comenzii? Firește, doar așa se întâmplă mereu, cu fiecare majorare în meniu a crescut și salariul angajaților, nu?
Plus că bacșișul nu se contorizează la pensie. Salariul da. Eu vă vreau binele. Și nota.
7 răspunsuri
Ok, mr. Pink, acum scoate bacsisul.
Și mie mi se pare de-o imbecilitate maximă bacșișul și constrângerea socială.
Și chelnerul și clientul joacă o piesă de teatru proastă pe care nimeni nu vrea s-o joace.
Doamne, tweet-ul ăla rezumă la perfecție gândirea mea.
De acord cu articolul🤓. Dar dacă ar fi salariile in meseria aia măcar 1000€, nu ar mai fi pb de tips. Ca nu se sta 8 ore, ci minim 16 pe zi
e ilegal să lucrezi 16h pe zi, poate vrei să zici la 2 zile, nu mai propagați mituri. Cine lucrează zilnic 16 ore și nu e plătit e imbecil și face asta fiindcă nu e prea prost să facă ceva calumea și lucrează de mântuială.
Un job, nimeni nu te-a obligat sa-l faci;are un pret munca ta -il materializezi in nota de plata si atunci de ce bacsis?Traditie, faptul ca esti intr-un moment de relaxare te simti bine…Daca totul e super servire rapida produse excelente,sfaturi profesioniste de alegere a meniului,un zabet real nu unul profesional,poate chiar si aspectul general-locatie ambient ,mod de prezentare produs sa-ti scoata o apreciere de 10%-15%.
Dar cand nu esti bagat in seama,chelnerul e plictisit,mancarea vine tarziu si aspectul e de discutat,toaleta restaurantului e horror,nota contine la o vedre mai atenta si lucruri care nu le-ai consumat,in pahar torni de zor singur cu riscul de a gafa,nota contine si o”coperta”de 5 euro/client la ce bun bacsisul?
Total de acord! Mai ales ca de multe ori nu ai cash pt bacsis.
Si ce e si mai si, e faptul ca tre sa lasi bacsis nu doar la restaurant, ci si in alte locuri, cum ar fi la saloane cu servicii scumpe, adica platesc serviciul ca patronii sa plateasca angajatul, de ce trebuie sa am o grija in plus?