Românii nu pleacă doar din țară, pleacă și din Facebook. În ultima perioadă văd și aud că tot mai mulți apropiați și prieteni virtuali mi se mută. Unde se duc? TikTok, Instagram, Linkedin (ăia – aparent – mai serioși), câțiva pe Twitter. Pe Facebook se intră la verificare, ori se aruncă un mesaj și se fuge, lăsând mulțimea să mișune în jurul celor spuse/arătate. Foarte puțini dintre evadați nu se mai duc nicăieri, pur și simplu dispar de pe social-media și mai ies la poarta internetului când se întâmplă ceva cu adevărat important.
Dar de ce se pleacă de pe Facebook?
Să vă plimb puțin prin trecutul meu online.
Eu mi-am început ucenicia virtuală pe mIRC, pe la 10-11 ani. Vârstă la care prinzi repede regulile de conduită online. Rețineți „conduită online” pentru că o să ne mai lovim de acest aspect.
După mIRC, unde am învățat să mint că am 25 de ani, vilă în Constanța, yacht și invitam la casa mea de pe malul mării toate „andrutza_printzesica” (cine știe ce alt puști de 10-11 ani era în spatele Andruței), am trecut la mai intimul Yahoo Messenger, hi5 și MySpace. Vârstă? 15-19 ani.
Păi și?
Copilărind pe cele menționate mai sus am învățat niște reguli de bază ale comportamentului virtual. Cum să mă prezint, ce să spun despre mine, ce să omit, cum să interpretez și să citesc o parte din cele scrise în online. Am făcut un fel de Școala Vieți Virtuală. Și ucenicia aia, la vârsta fragedă, m-a ajutat (atât pe mine cât și pe cei mai mulți de vârsta mea) să înțelegem, cât de cât, cum să fim online. Cu altă ocazie o să vă spun și de ce sunt fericit că n-am avut parte de deschiderea online de azi.
Bine, și?
Și ajungem în zilele noastre. Se pleacă de pe Facebook. De ce? N-o să intru în varianta de explicație care ține de faptul că oamenii s-au plictisit (e mai „cool” TikTok sau Instagram), ori că-s deranjați de colectarea de date făcută de Facebook (d-aia nu mai poate vulgul). Pe lângă cele menționate eu cred că mai e un motiv: se pleacă pentru că au venit părinții pe Facebook.
Să nu fiu înțeles greșit, să nu se creadă că stârnesc vreun răzbel virtual între generații. Nici pomeneală. Doar (îmi) explic o situație: o parte considerabilă din generația celor trecuți de 50 de ani, care au descoperit escapismul virtual când au ieșit la pensie, ori în ultimele zile de muncă (dacă le permite programul și firea să evadeze în telefon), nu s-au școlit în ale internetului la o vârstă fragedă și au ratat clasele elementare.
De unde și boomeristicele poze de profil cu rame înflorate, citate din Albert Dalai Gandhi ilustrate în Paint, COMENTARIII SI POSĂTĂRI SCRISE AȘ A!, „vă pupă tușa, frumoșilor” la pozele cuplurilor tinere ș.a.m.d..
Cei mai mulți din generația mea, ăia care n-au dat mai departe mesajul ăla pe Yahoo Messenger care spunea că „dacă nu dai mai departe asta o să ai 7 ani de ghinion”, știu niște reguli (nescrise) de cum și ce să faci online (fie Facebook, Instagram, hi5). Exceptând ăia care fac challenge-uri idioate. Ăia-s niște imbecili oricând, oriunde, efectele unor prezervative înțepate.
Dar stângăciile de conduită online nu se întâmplă din răutate. Ba din contră, în unele cazuri e vorba de pură inocență virtuală. Sunt de o gingășie fără de margine cei 50+ care se ceartă cu brandul preferat de iaurt pentru că… motive. În calitate de om care mai ține paginile unor branduri pot să vă povestesc ore întregi ce aberații încântătoare lasă părinții unora dintre voi pe paginile și în căsuța de mesaje a brandurilor din coșul de cumpărături. Tu vrei să-ți convingi mama să nu voteze …, dar ea urlă la Biscuiți S.R.L. pe Facebook că a răzuit 8340 de ambalaje și n-a câștigat un pix.
Tăticul tău, suflet bun, se ceartă cu politicienii în secțiunea de comentarii a posturilor de dezinformare. La nervi îi aruncă și o înjurătură strașnică vreunui politician care, nesimțitul, nu răspunde! Practic, dacă vă uitați la această oră în secțiunea de comentarii la o știre politică postată de Adevărul (să zicem) o să vedeți următoarea schemă de tratament:
- Părinte 1: Hoții! SĂ ÎÎI DUCEM LA BALACEANCA!
- Părinte 2: Asta-i România… se anvarte în mormânt Eminescu.
- Părinte 3: @Părinte 1, ați uitat când vă furau ceilalți? Acum culegeți ce ați semănat.
- Părinte 4: De ce nu putem să ne iubim și să fie pace. Doamne, apără acest popor!
Și lista poate continua până la adânci bătrâneți.
Bine, și?
Și nu prea mai vrea nimeni să stea în atmosfera asta. Nu că au stricat „părinții” ceva, dar într-o mare de selfioți prea disperați încât nu se pot abține doar la Instagram, părerologi care n-au găsit o structură mai normală să-și spună părerea (podcast?), fake-news-uri și glume rostogolite până ajungi să crezi că un gelat din Zimnicea e cel mai amuzant român, e trist să-ți vezi rudele trecute de vârsta patosului social că se bălăcăresc online, se zugrăvesc virtual de parcă au contul de Photoshop al Loredanei Groza, ori că-ți lasă comentarii „cringe”, replica online a urletului părintesc de la balcon „Georgicuțu mamei! Puișor! Gata fotbaluțu! Hai sus că se răcește supița!”
Hai s-o zicem așa: când o să-mi stea copilul pe Metaverse eu n-o să intru acolo, între el și prietenii lui, să-i spun „ce băiat mișto are tata!”
Păi…
Păi e destul de tragi-comic. Și nu știu ce poți face. Sunt câteva soluții, dar nu știu dacă sunt foarte bune:
- Ai putea să le explici celor care nu înțeleg conduita online că sunt 99% șanse ca vedeta preferată să nu le răspundă la mesaje, și dacă o face e, de fapt, un amărăștean care-i administrează contul și răspunde dezirabil tuturor fanilor;
- Brandurile ar da un coș de mocangeală unui isteric care crede că a fost furat cu un deget la sticla de poșircă, dar în schimbul cadoului primit să taci o să primești blesteme până la a III-a generație;
- Gradul de intimitate pe care vrei să-l împărtășești online-ului e discutabil. Tânărul e ok să spună unde a mâncat aseară, la ce restaurant, dar nu pică bine să se laude mămica online că plodul are viață socială (mai ales în termeni de o dulcegăreală exagerată);
- E greu să-ți muți părinții pe celelalte rețele. Nici nu e indicat. S-ar certa pe Twitter, ar cere măriri de salarii pe Linkedin, ar complimenta nepoate pe Instagram.
Îmi e greu să explic, într-un text așa scurt, cât de fină e linia dintre părintele/bunicul cool online și cel care e stângaci, „cringe”, stânjenitor. E un echilibru greu de ținut și pentru nativii în online, dar pentru cineva care crede că dacă apasă mai tare pe ecran lucrurile merg mai repede.
Și da, firește că sunt și oameni sub 35-40 de ani care se comportă stângaci pe Facebook. Dar dacă-i luăm la bani mărunți vedem clar de ce sunt cum sunt.
Totuși, dacă motivul principal pentru care părinții vor să stea pe Facebook este ca să mai vadă pozele copiilor/nepoților, sugerez o abordare mai intimă (trimiterea pozelor în privat), ori varianta învechită care implică developarea fotografiilor preferate și prezentarea lor într-un cadru live, vesel, precum o reclamă stereotipică la Coca-Cola. Atunci îți dai seama dacă mama ta chiar vrea să vadă 8723 de selfie-uri de la mare, 1212 de poze pe capota mașinii și 9802 contorsionată de spate în costum de baie. Și dacă părintele simte nevoia să vadă și alții ce progenitură realizată are… nu mai e Facebook cea mai mare problemă pe care o ai.
2 răspunsuri
Mereu am zis ca ar trebui sa facem un ghid pentru parintii nostri pe Facebook. Cum ei ne-au ajutat cu temele si noi trebuie sa ii ajutam cu digitalul.
Ești comic din calea afară. Am râs tare la faza cu „Georgicuțu mamei”. Îmi place foarte mult umorul tău observațional.
P.S: faza cu părinte 1,2,3 și 4 e foarte adevărată.