Eu am ieșit de la film după vreo oră și ceva. N-am prins finalul. Am limitele mele. Așa că dacă după momentul în care personajul Otopeanu (pilot de avion, te-ai prins?) vorbește de holocaust s-a întâmplat ceva genial… aia e.
Să se noteze din capul locului că asta n-o să fie neapărat o opinie despre filmul „Babardeală cu bucluc…”, ci mai degrabă o opinie despre publicul lui și ce transmite el. Jude ar putea să facă o adevărată nebunie lansând în perioada următoare un film despre și cu audiența de la Babardeală… în timp ce se uită la film. Să pună o cameră de filmat într-o sală cu oameni care se uită la Babardeală… și la final să tragă singur concluzii. Sper să mă fac înțeles de ce.
Filmul ăsta nu e pentru toată lumea.
Nu pentru că-i greu, ci pentru că-i nișat. Ultra-nișat. Și nici nu prea e film. E mai degrabă manifest. Partea a II-a e manifest 100%. Știu că Jude face multe filme-manifest („Aferim!”, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” ș.a.m.d.), dar sunt multe diferențe între celelalte lucrări și Babardeală...
Celelalte îți dădeau timp să descoperi cauza filmului și să empatizezi sau nu cu ea. În ăsta ești lovit din prima de intenția artistică și dacă nu gândești în asentiment… ești prost. Și o să vezi și în film cât de prost (ai nenumărate personaje negative din care să alegi ce tip de prost ești).
Stai.
O să-mi spui că filmul a luat premii și asta contează.
Evident că a luat premii internaționale. Internaționalul iubește suferința românească. N-am putea împușca urși câți am lua (sub formă de trofee) pentru dramă autohtonă. Cu cât orașele sunt mai murdare, oamenii mai toxici, avorturile mai avorturi și comunismul mai sinistru cu atâta e premiul mai strălucitor. România poate avea o secțiune specială la concursurile vestice, un fel de Schadenfreude-ul de Aur.
„Anul acesta, pentru cea mai sinistră și grotească portretizare umană, premiul merge tot la România! Bravo! La cât mai multe drame!”.
Revenind.
Intriga filmului e foarte bună. Atât de bună încât punerea ei în scenă enervează cu atât mai mult. Tema centrală (ofertantă) se putea trata astfel încât să nască o discuție sinceră și frumoasă. Așa cum e portretizată în film este doar o flegmă pe obrazul celeilalte bule. Și știm deja că flegmele nu nasc discuții.
Ai văzut filmul și ți-a plăcut? Nasol. Înseamnă că ți-a plăcut să vezi cum bula ta o ridiculizează pe cealaltă, o face un terci de stereotipuri îmbrăcate în glume demne de Leana lui Pârțag. Filmul se comportă precum o țeavă de meme-uri și glume despre „cât de proști sunt ceilalți”, spartă pe un grup semi-intim de progresiști (sau bula bună, deșteaptă, tolerantă). Nu cred că a existat în ultimii 20-30 de ani vreo manifestare artistică mai definitorie pentru fenomenul onaniei circulare și autogratificării.
Știți momentele alea la Antena 3 când sunt invitați din bula lor și se bat pe spate reciproc? Filmul ăsta e „Antena 3”-ul celorlalți. Cum ăia râd de ăștia, ăștia au găsit să râdă de ăia. Nu există nici măcar o diferență. Ba chiar umorul este la fel de prost.
Mi se pare trist să-ți placă filmul.
Înseamnă că n-ai înțeles mai nimic din cărțile citite. Spun asta pentru că filmul evidențiază periodic faptul că bula bună citește. Și ce citește… doar somități! Cărți de anvergură, profunzimi psihologice, filozofice și sociologice. Cu toate astea, bula bună din fața ecranului, râde la exagerata portretizare a ignoranților. Și chiar dacă realitatea-i așa cum o arată Babardeală… (nu e), unde-i iluminarea intelectuală a celor care înțeleg fundația ignoranței și se zbat s-o ajute, nu s-o ridiculizeze? Cum de lumea anti-discriminare ajunge să-i discrimineze pe ignoranți? Pe ce fundament? Că alegi să fii ignorant?
Asta-mi aduce aminte de compatrioții care se uită la oamenii fără adăpost și se-ntreabă „de ce nu-și găsesc un job și nu citesc? Nu vor, aia e problema!”.
E foarte greu să explic și să exprim de ce filmul ăsta e greșit.
Pentru că mă lupt cu dragostea bulei bune pentru propria opinie. Îndrăgostiți cu aroganță de propria filosofie de viață (la care din anumite puncte de vedere ader cu sinceritate), cei care au râs cu gura până la urechi și au spus „așa e!” la Babardeală… s-au comportat precum Narcis din mitologia greacă (dau referințe intelectuale pentru că din Babardeală… se înțelege că bula bună e superioară și știe cărți). Babardeală… e luciul apei, Narcis sunt fanii filmului.
Empedocle, pe care-l știe toată lumea, spunea: „fiecare om crede doar în experiența sa”. Și e Empedocle, vorba aia!
În încheiere, Babardeală… e doar o bună definiție a faptului că lupta e între Ignoranți și Aroganți. Și Aroganții sunt toleranți doar cu ce vor ei și ce pot. Problema cu Aroganții e că și printre ei sunt ignoranți care cândva vor ajunge în tabăra cealaltă (fără voia lor). Aroganții nu vor face nimic. Exceptând un film și glume proaste.
Aia e. Aroganțe de middle-class-eri îmbogățiți cu rate.
9 răspunsuri
La „îmi este indiferent…” am ieșit din sala după ce am văzut cea mai proasta mema data drept conversație inteligenta („am intrat în viata urlând și acoperit de sânge…”). Dar mno, asta e cinema, nu mizeriile de la Marvel.
Jude are o plăcere să bage cuvinte pompoase în gura personajelor. Dar în babardeală o să îți distrugă toate standardele de țopism.
Faptul ca romanii fac filme scremute nu inseamna ca rahaturile de la Marvel nu sunt rahaturi
Eu recunosc că e ceva la filmele românești care mă face să fug de ele. Indiferent că e vorba de cele din vremea răposatului, unde aveam o țară ca soarele sfânt de pe cer (știu că expresia e legionară, dar se potrivește și național-comunismului), sau de cele de după, cu oameni urâți și proști care mănâncă ciorbă într-un cartier infect plin de (câini) vagabonzi. Sunt mai conservator, dar pot să agreez un film care transmite idei progresiste, dacă e bine realizat cinematografic, are actori buni și un fir narativ: sunt atâtea exemple la Hollywood. Problema mea e la filmele de artă (europene, de regulă) care îmi transmit ideea de onanie intelectuală, indiferent de ideologia din spate. Mi se par echivalentul cinematografic al bananei lipite de perete sau al Monalisei cu mustață.
George, te iubesc pentru articolul asta (no homo).
Filmul asta m-a facut sa ma simt extrem de inconfortabil. Cred ca am rezistat sa-l vad pe tot doar datorita (sau din cauza) nevoii mele sado-masochiste de a ma simtii revoltat.
Nu stiu daca intereseaza pe cineva, dar asta e review-ul pe care l-am lasat eu dupa ce am vazut „filmul”:
„If you thought Hollywood movies have been really bad lately, you haven’t seen this stunning and brave gem.
A boring, preachy film that does what Romanian movies do when they lack a proper script (more often than not): show unnecessary nudity or in this case, straight-out hardcore porn with dirty talking and all the good stuff, just to shock the audience or trick those who want to see more of it into watching the whole movie. And oh boy, there’s not much to watch! Not much movie I mean, but quite a bit of porn.
This movie ticks so many woke checkboxes, it’s no wonder it won the Golden Bear. The film tries to preach to us so many things that it feels more like a political statement than an actual movie. While the film attempts to address some important issues, like real racism or modern slavery, it does it very poorly and feels all over the place, boring and exhausting.
Aside from those things, the movie also tells us we’re bad people for eating meat, that most men are a bunch of rapey pervs, that extreme nationalism and extreme conservatism are bad (they are) and that extreme progressivism is good (no, it’s not). There are a few scenes in which they make fun of conspiracy theorists and religious nutjobs which I’ve found kind of funny, and I must admit I smiled on the inside.
It also contains roughly 30 minutes of virtually nothing. Just the main protagonist walking around, images of different buildings, commercials on buildings and random dumb people being douchebags. Very deep stuff. You know that else is deep? The scene from the beginning of the movie, literally, there’s some deep stuff going on there. And the whole movie revolves around that scene.
While the core idea of someone having their lives ruined after they get exposed in some pornographic material on the internet could’ve made a great movie, the execution here is terrible and the moral of the story does more wrong that it does good in my opinion. Basically, the message is that homemade porn is „not really” porn, and if we post our own homemade „not-porn” porn movie on the internet we shouldn’t be judged for it.
How about this lesson though?: If you prefer your dignity intact and don’t quite fancy the idea of being ashamed by others, don’t let your partner tape you while you take it up the b**** like a champ, ‘cause you might end up on the internet one way or another (dumb husband, bad break-up, hacking), and us, human beings, tend to judge things. „Judging”, you know, one of the things that differentiates us from animals.
Overall, this movie made me feel very uncomfortable and it reminded me why I’m always reluctant of watching Big Boy Awards winning movies.”
Btw, unde ai vazut tu filmul au aratat scena porno de la inceput?
Au arătat, dar aia nu m-a deranjat. Am mai văzut porno prost.
Îmi pare rău că n-ai văzut finalul. Cred că articolul tău ar fi căpătat o nouă dimensiune dacă l-ai fi vazut. Dar in principiu, au mai pus sex-tape-ul de câteva ori pentru a-l vedea si parinții copiiilor ai căror profesoare le era progatonista, iar filmul se încheie cu protagonista „transformându-se?” și băgându-le părinților prezenți la ședință un dildo pe gât cu forța. I kid you not.
Mda. E bine că am plecat. Nu cred că suportam să-mi văd bula răzbunată așa.