Probabil că dacă sunteți în bula mea ați văzut deja postarea virală. Aia cu patrupedul vegan. Nu? Ok, fie:
Postarea asta a atras aproape 3.000 de comentarii în câteva ore. Asta înseamnă viral. Cum spunea cineva la comentarii: „maratonist de performanță și lumea află de tine pentru că dai legume câinelui”.
Dar hai să spargem discuția în trei părți ca să fie mai ușor pentru toată lumea. Mai ales pentru mine.
1.Animalele și inteligența
M-am hotărât să încep cu acest capitol pentru a-mi arăta poziția vizavi de necuvântătoare. Toată copilăria am avut câini și în prezent dețin (ori ea mă deține?) o pisică. Cioran. După celebrul filosof. Pisica e de sex feminin. Mai glumim ocazional și spunem că e gender-fluid. Știu, suntem edgy.
Cioran e o super creatură. O pisică frumoasă, liniștită și care în această perioadă adună în debara dopuri, lame de ras și ambalaje de dulciuri. Încercăm s-o învățăm la portofelele oaspeților.
Realitatea despre animale?
Oricât de mult iubesc eu pisica asta (și mi-am iubit și câinii), nu cred în inteligența aia canină/pisicească hiper-romantizată de iubitorii de animale. Eu când aud iubitori de animale cu discursuri emoționale despre cum pisica/câinele lor „simte” sau „știe” chestii îmi dau ochii peste cap de ajung să văd ideile de ieri. Da, animalele au capacitatea să simtă chestii, dar nu debordează de inteligență. Sunt, șocant, instinctive.
Cioran „simte” când sunt nervos pentru că se vede cu ochiul liber că sunt. Și reacționează mai empatic/indiferent în funcție de ce chef are. Dacă eu îi interpretez gestul într-o notă umană risc să-i pun în cârcă emoții pe care nu le are.
Poftim exemplu: uneori când lucrez mă enervez. Și mai înjur, ori mai gesticulez nervos. Probabil că din tonul vocii și atitudine simte că sunt nervos și vine la mine. Cine știe ce crede. Probabil că are impresia că-s supărat pe ea. Ori că n-am cumpărat Bitcoin când puteam lua 1.000 de bucăți cu 1$. Naiba știe. Nici ea nu știe ce am, nici eu nu știu ce crede ea că am. Cert e că nu simte când citesc Noam Chomsky și mă deprim în suflet.
Am mai auzit femei spunând „al meu (animal de companie) simte când sunt în luna aia, mă vede tristă și vine la mine să mă consoleze”. Mă simt și penibil să explic asta… Serios…
Animalele nu sunt geniale, nu debordează de inteligență și în rarele cazuri când fac ceva cu adevărat impresionant e posibil să fim martori la cine știe ce anomalie, ori vreun Pavlov spectaculos. Cioran n-a înțeles nici până azi că n-are voie pe masă. Poate nu știe română… să încerc în franceză?
2. Veganii
Și mie-mi plac legumele. Sunt bune. Recomand.
Am doar două râci cu veganii:
- Nu-mi plac ăia care spun că misiunea lor e să salveze planeta, d-aia mănâncă doar legume. Dacă nu ești jainist ești o problemă pentru propria cauză. Și ăia care nu mănâncă din farfurii în care a fost (vreodată) carne sunt clar pe undeva prin DSM-5;
- Nu-mi plac veganii pe stilul Martorii lui Ienupăr, ăia de-ți bat la ușa sufletului să te întrebe dacă l-ai găsit pe Rucola. Nu-mi plac ăia care se bagă în tine să-ți spună cât de bine și fericiți sunt ei cu stilul lor de viață. Lasă, văd și eu dacă-ți e bine, nu trebuie să-mi spui. Dacă o să te văd debordând de viață, sănătate și fericire o să te întreb care-i secretul și o să-l urmez. Dacă vreau. Până atunci rămân un sălbatic, o bestie, un neanderthal mâncător de fleici.
Altfel spus, oameni simpatici, plini de viață, își fac singuri legumele la grătar că ei știu cât de în sânge vor dovleceii.
Citisem cândva într-o fițuică de psihologie o treabă interesăntuță: vezi dom’le, cică veganii sunt cei mai nervoși oameni pentru că a mânca niște carne implică și o refulare psiho-emoțională (un fel de a spune că muști din nervi) și ei nu-și manifestă această trăire mușcând din conopidă. Interesantă teorie, o punem la categoria „și dacă?”.
3. Antropomorfizarea celor mai buni prieteni
Eu cred că trebuie să fim sinceri cu noi și să ne recunoaștem faptul că ne-am bătut joc de câini. Și de pisici, dar ele se țin mai tare. Dar câinii sunt efectiv miștoul speciei noastre. Lupi domesticiți purtători de gecuțe, fundițe și în unele cazuri făcuți în laborator să corespundă cu unele aspirații materne. Câinii de poșetă sunt o abominațiune a regnului animal.
Nici măcar nu mai trăim într-o epocă a antropomorfizării câinilor, acum mulți au Tamagotchi cu blăniță. Nebunia merge până în punctul în care există spa pentru câini, Tinder pentru câini ș.a.m.d..
Oricum, dacă-ți iubești animalul există o regulă simplă pe care o știu mai toți iubitorii de câini: nu-ți iei câine la bloc. Animalul trebuie să stea în natură, d-aia zburdă isteric pe afară. Și putem discuta cu zilele despre iubirea lui pentru tine. Crezi că stă cu tine pentru că s-a atașat de mâncare, căldură, confort, ori pentru că-i place la 2 camere în Giulești? Ori nu știe altceva pentru că l-ai crescut de mic între 4 pereți, două pauze de pipi pe zi și e speriat de natura crudă și dură precum corporatistul de… natura crudă și dură?
Ajungând și la tema principală, a câinelui vegan.
Sincer, nici eu nu-s mulțumit de ce îi dau să mănânce lui Cioran. Îi iau cam ce văd că e mai bun/scump pe piață în materie de hrană pentru pisici, dar când mai prinde vreun crenvurști de pe masă pare cel mai fericit. Într-o zi l-am găsit scufundat în peștele meu proaspăt gătit. Dar mi s-a zis că mâncarea lui e aia care trebuie. Fără lapte (ca-n desene), fără altceva. Vrea Cioran un șoarece proaspăt? N-avem. Poftim plic gourmet cu iepure.
Domnul care-și crește câinele vegan e vegan. Obișnuim să ne identificăm cu animalele noastre, ori să punem în cârca lor universul nostru. E normal. Auzi, „Cioran”…
Sunt ferm convins că un câine poate să trăiască și cu legume. Îi place? Naiba știe. Ar vrea o friptură? E drăguț să i se dea una ca să aflăm. E bună mâncarea uscată pentru câini? Nici asta nu știu 100%. Cert e că omul își crește câinele cum știe el mai bine. Probabil așa face/o să facă și cu copiii. Cine suntem noi să ne băgăm?
Sunt ferm convins că se fac cercetări serioase în zona asta (animalele de companie fiind accesorii – deci un business), așa că probabil o să aflăm destul de repede dacă poți să-ți crești câinele vegan și să trăiască bine și fericit. O să schimbe asta cu ceva specia? Cine știe. Probabil că peste 100-200 de ani o să avem câini care se nasc direct cu gecuță pe ei și fără dinți pentru că mănâncă doar supă de legume.
E bine? E rău? O să aflăm, dar nu azi, nu acum.
Altfel spus, istericii ambelor tabere sunt la fel de enervanți și mesajele de mai jos demonstrează că n-ai cu cine să discuți, indiferent de grup.
Auzi, „câinele arată trist”. Cum arată un câine vesel în poze? Zâmbește ca-n reclamele la pastă de dinți? Acum câțiva ani într-o agenție de publicitate lucram pe un brand de mâncare pentru câini și pentru un afiș a zis clienta (adică reprezentanta firmei de mâncare) să fie câinele din afiș „mai vesel”. Probabil pentru ăștia care cred că un câine zâmbește cu gura până la urechi.
Și nu puteau să lipsească din peisaj ăștia care „dAți RePoRt!”. Ăștia merită regim vegan cu forța.
…
Update: uite și tu cu cine să porți o conversație echilibrată…
15 răspunsuri
De acord cu tot. O mentiune: in fiecare luna suntem in „luna aia” :))
Știu. E o expresie 😀
Sa-i explic veganului ca dupa ce mi-am harnit cainele cu orez fiert, cu carne si morcovi, ani buni, am reusit sa-l imbolnavesc de diabet?!!! Cainii nu sunt construiti sa digere orez. Cainii digera cel mai bine carnea cruda.
Hmm…aia cu nu-ti iei caine la bloc cam pute putin a comunism si / sau destul de multa ignoranta.
Pai daca nu stii daca animalul e fericit sau nu, atunci de unde stii daca ii e bine sau nu la bloc?
Mergand pe principiul tau, toti ne bucuram cand eram copii ca stam afara, trebuiau sa ne creasca parintii in curte ca eram isterici cand ne chemau parintii / bunicii la masă?
Este dreptul tau sa ai o parere, cat despre relevanta acesteia nu stiu ce sa spun. Sunt studii pe care iti bazezi parerea?
Iar despre tema principala cred ca pana sa iti treci cainele pe orice dieta (alimente de origine animala / vegetala) cred ca trebuie sa te asiguri care sunt necesitatile animalului dpdv proteic / grasimi si de asemenea sa-i faci animului pe o perioada de un an niste analize de sânge pentru a te asigura ca e ok. (Normal ar fi va aceste analize sa fie făcute oricum nu doar când ii schimbi mancarea)
Nici eu nu sunt fericit la bloc. Ca să-ți răspund la întrebare. Și ca o paranteză: nu tot ce-ți pute e „comunism”. Folosește sinonime, sunt utile.
Nimeni nu e fericit la bloc, asta e clar. Dar intr-o tara unde se omoara caini si pisici ca sport national, consider ca solutia e mai buna decat sa-i lasi pe strada si pana ne vom educa noi o sa mai treacă multi ani.
Da, nu tot ce-mi pute e comunism, dar e dreptul oricarui om de a detine un animal(domestic), iar un animal e „fericit” atat timp cat are mancare, face mișcare, e ingrijit si nu e abuzat cam spre asta tind toate vietuitoarele cu sistem nervos central…spre bunastare si supraviețuire.
Frate, chiar ai dreptate. Câinii nu au ce căuta la bloc. Dacă te consideri iubitor de animale n-ar trebui nici să te gândești la treaba asta
Tinand cont ca stapanul se declara vegan, mi se pare total normala abordarea sa pentru hrana patrupedului. Daca citim definitia veganismului („Veganism is a philosophy and way of living which seeks to exclude—as far as is possible and practicable—all forms of exploitation of, and cruelty to, animals for food, clothing or any other purpose; and by extension, promotes the development and use of animal-free alternatives for the benefit of animals, humans and the environment. In dietary terms it denotes the practice of dispensing with all products derived wholly or partly from animals.”) vedem clar ca un vegan refuza orice mod de exploatare a animalelor, iar daca tu ii dai fleici cainelui, chiar daca te speli pe dinti cu periute de carton si te imbraci in latex, iesi din sfera vegana, ramai doar cu mancatul exclusiv vegetal. Pe de alta parte, e probabil ca animalul omnivor sa fie nemultumit mancand „laturile vegane” (iubesc sintagma asta folosita de toti semidoctii omnivori care stiu sa manance exclusiv lactate si carne), iar daca ii provoci suferinta animalului tau, practic nu mai esti vegan. Mi se pare interesant subiectul si niciodata nu m-am gandit la ce consuma animalele veganilor.
„‘Pe de alta parte, e probabil ca animalul omnivor sa fie nemultumit mancand „laturile vegane” . Si omul e un animal omnivor. La cine te referi mai exact, la Andrei Rosu sau la cainele lui?
omul face asta din proprie vointa, cainelui daca ii pui fleica in dreapta si ovazul in stanga, ma indoiesc ca ar alege ovazul
:))))))))))))))) „un vegan refuza orice mod de exploatare a animalelor”?!
Animal DOMESTIC = EXPLOATARE.
Măcar fiindcă, spre deosebeală de lup sau ruda lui aproape la fel de liberă și autonomă, maidanezul, tre` să se conformeze regulilor societății umane, de neînțeles pentru un animal.
Presimt că o să-ți umple ăștia frigiderul cu avocado.😁
De acord cu ce ai scris.
Am curte relativ spațioasă, câine de talie măricică care nu prea bagă în seamă bobițele, în schimb, carnea, oasele… Mai prinde câte un porumbel neatent, iar când se plictisește, sparge alune și le mănâncă. Uneori mănâncă și iarbă (pe care o regurgitează ulterior).
Dar vegan? 😂
A avea animal de companie e mostra ca inca mai avem o gena primitiva.
Intr-un viitor in care toti vom putra uniforme d-alea lucioase cuncoifuri ascuțite si o sa ascultan de un lider vizionar, animalele de companie nu vor mai exista pentru ca toti vom fi emotionless si toti o sa gandim rațional. Animalul e sa iti faca munca mai ușoară – avem roboți deci e inutil. Animalul e pentru păpică. Pana atunci vom trece toti la proteină artificială. Animalul e pentru companie?! Ce e aia conpanie?! Eu trebuie sa muncesc si sa ma multiplic. A, si evident, sexul de placere e interzis. Doar in eprubeta se face multiplicarea.
Animalele cică au nevoie de proteine,iar cele domestice,au aflat de pe intagram_uri,că prin oportunism li se ridică serotonina😷