Acum câteva luni ne certam dacă desenele animate sunt rasiste sau nu. Probabil vă mai amintiți cazul Dumbo. A trecut puțin timp și mi-am dat seama că și eu am învățat ceva din desenele animate, ceva care mi-a rămas adânc întipărit în minte.
Printre desenele mele preferate se găsea „Sabia din piatră”, dar îmi plăcea pentru personajul Merlin. Vrăjitorul. Foarte simpatic, foarte amuzant.
În filmul ăsta era și un personaj negativ: Mad Madam Mim. O vrăjitoare rea, isterică, aiurită. Ochi bulbucați, păr înfoiat și neîngrijit.
Ce am învățat eu din asta?
Curios, dar eu toată viața m-am ferit de persoanele al căror aspect trăda o nebunie interioară. Mereu am avut o reținere în a discuta, ori a mă lăsa abordat de persoane cu ochi țintiți și ieșiți din orbite de atâta opinie. Și nu mă refer la exoftalmici, ci la… știți, ați văzut cu siguranță privirea aia la cineva. Ochi limpezi, privire fixă, parcă nu clipește.
Apoi am învățat să păstrez o oarecare distanță față de cei care, pe lângă ochii despre care am discutat, au și o coamă impresionantă, ori un stil mai sauvage de a-și purta podoaba. Și spun asta în contextul în care am avut mohawk.
Mai sunt câteva elemente de care țin cont când fac judecăți privind psihicul unor oameni: vestimentația. Sunt câte unii care se îmbracă doar în culori aprinse. Roșu din cap (inclusiv părul în anumite situații) până în picioare. Eu te cred că-ți place culoarea, dar dacă arăți ca un semafor stricat nu-i a bună.
De obicei ăștia de mai sus vin la pachet cu un ton ridicat și păreri ferme.
Nu spun, poate greșesc și văd lumea stereotipic, dar mi-am amintit de lecția primită de la Disney când am citit știrile despre doctorița Grosan, noua imagine a conspirației anti-vaccin. Instant s-a activat un mecanism de apărare care m-a făcut să n-am încrede în ea.
Și aproape că nu-mi dau seama de ce…
4 răspunsuri
Poze cu mohawk-ul pe cand? Altfel, perfect corect. Tanti emana crazy vibes prin toti porii
Același sentiment l-am avut și eu și nu știam de ce:)))
Vreau si eu desenul animat, te rog!
Youtube.