Ieri am postat un articol pe blog despre o reclamă la pizza. Subiectul? Reclama la pizza. Atât. Doar, decât și numai reclama la pizza. Îmi comentează un cititor pe Facebook (din păcate și-a șters comentariul) că „eu n-am încredere în ăla după faza cu capul de copil”. Citez din memorie.
În scurt timp am aflat că omul vorbea despre blogărul NWRadu și mi-a arătat un print-screen cu un articol mai vechi în care Radu (l-am întâlnit o singură dată, ne tutuim) spunea că a mâncat un burger mare „cât un cap de copil/fetiță”. Așa că din punctul ăla unii au considerat că nimic din ce spune Radu (indiferent de subiect) nu mai merită atenție.
Cum să spui așa ceva? Cum să exprime o mărime făcând apel la altceva? Cum să folosești figuri de stil pentru a exprima chestii? E simplu: dacă burgerul e mare spui „mare”. Eventual pui cuvântul cu bold și CAPS LOCK. Uite, acum se înțelege că e MARE. Așa cum în muzică totul e explicit. Singura metaforă acceptată social e că falusul e ca anaconda.
Oricum, textul meu era despre pizza, nicidecum despre trecutul lui Radu (numele lui apare în articol doar pentru că de la el de pe blog m-am inspirat și am considerat de bun simț să dau sursa).
Și așa ajungem la subiectul pe care-l aveam parcat în minte deja de vreo două săptămâni (parcat precum o mașină), dar care s-a coagulat (ca sângele) abia acum.
Acum puțin timp Churchill era retras de pe frontispiciul unui liceu din Anglia fiind acuzat de rasism. Cum spunea și Douglas Murray într-un interviu, „cel mai celebru antifascist este acum denunțat ca fascist”. În SUA niște profesori nu vor să-l mai predea pe Shakespeare pentru că acesta a promovat o „masculinitate toxică”.
O să spun următoarele:
#1. Corectitudinea politică e ușor de implementat
Tot ce trebuie să facem e să ștergem cam 99% din istorie. Și când spun 99% sunt optimist. Și dacă n-o putem șterge o putem înfiera.
Orice figură istorică importantă a făcut nasoale. De la sfinți până la ultimul paj și țăran. Mari inventatori și cercetători au făcut și nasoale. Poate că au inventat ei becul, termopanul și raftul, dar în același timp au făcut glume libidinoase, au disprețuit vreo etnie, ori au râs public de orientarea sexuală a cuiva.
Misiunea noastră, azi, e să vânăm/pescuim/culegem (pentru confrații vegetarieni) toate greșelile făcute de înaintași.
Eu m-am apucat deja de asta și mi-am luat arborele genealogic la puricat. De câțiva bunici m-am dezis deja pentru că în tinerețe au făcut glume pe seama romilor. De o mână de străbunici nici nu vreau să mai aud știind ce părere aveau despre femei. Iar rudele mele de la 1500-1600 nici să nu mă bage în seamă pentru că… știu ele mai bine…
În curând o să-ncep să ard cărți din bibliotecă. Poate că-s ele bine scrise, dar autorii au păcate.
Cu toții trebuie să facem acest efort uman și să ne scotocim în istoria de familie și țară pentru a scoate la lumină adevărurile nespuse (ori acceptate sub neverosimila scuză că „așa era pe atunci”). Cum putem preda copiilor poeți misogini? Cum putem utiliza mașini gândite de transfobi? Cum putem să ne bucurăm de invenții realizate de drogați și bețivi? Cum putem asculta muzica unor oameni care… știu ei mai bine…
Este simplu și ușor. Uite, în materie de muzică putem să ascultăm doar Queen. Asta dacă nu cumva aflăm inimaginabilul: Freddie Mercury a făcut, cândva, niște glume pe seama evreilor/grașilor/blondelor ș.a.m.d..
Nu-i greu.
Pur și simplu ștergem și demonizăm cam 99% din istorie și punem în tablouri (și pe bancnote) doar fețele cu adevărat bune. Nu știm care-s alea încă. Căutăm. Nu, știu la cine te gândești, dar nu merge… n-ai idee ce spunea despre persoanele plinuțe…
Și dacă nu găsim prea mulți sfinți moderni e ok. Pur și simplu trebuie să trăim într-o perpetuă găsire a lor, o penitență modernă. Cum primii habotnici se izolau prin deșert și peșteri în căutarea dumnezeirii așa și omul modern trebuie să se izoleze de orice gând necurat politic în găsirea echilibrului perfect. Ne putem izola online, e ok.
#2. Efectul de halou / Halo effect
Mi-a clarificat femeia dilema pe care o aveam. Ăsta era: efectul de halou. În asta trăim. O să vă explic.
Dacă cetățeanul X (poate să fie NWRadu sau cine mai vreți voi, exemple sunt cu duiumul) face multe lucruri bune și mărunte îl costă o nasoală mai mare ca să-și strice de tot imaginea. Un fel de:
10 x Lucruri Bune + 1 x Nasolă99 Percepție = Imagine Stricată
Ăsta e haloul negativ. Ești mediocru în bunătate, dar izbești cu o nasoală de neiertat (în cazul lui Radu a spus că un burger e mare cât un cap de copil. Nu se face).
Haloul pozitiv e când ești mizerabil ca om (aici aveți o panoplie de influenceri și brand-uri), dar faci o treabă bună de impact: plantezi copaci, ajuți niște copii cu leucemie ș.a.m.d..
Ecuația e asta:
10 x Nasoale + 1 x Bunătate99 Percepție = Un Sfânt
Dai cancer? Dar plantezi copaci. Distrugi unele vieți? Salvezi altele cu televiziunea.
Așa funcționează viața și cred că stilul ăsta e amplificat și de viteza zilelor noastre (viteză care sugrumă cu prea multe informații și plictisește în același timp). D-aia avem vedete care sunt canonizate social pentru că „hai să vedem partea plină a paharului… a ajutat, n-a făcut doar rău” și în același univers ai cetățeni constanți în decență, dar un mic derapaj îi costă scump. Și oricum, derapajul trebuie analizat/privit și prin prisma perioadei și contextului (oricât de greșit e azi să faci asta. „Ce, nu știau acum 3-400 de ani că și ăia sunt oameni?”).
…
Așa că o să concluzionez cu următoarele idei:
- Dacă vrei ca lumea să te vadă bine poți să faci n-jpe nasoale, dar caută să faci un lucru bun de impact (vezi care sunt cele mai la modă cauze sociale) și fă astfel încât să fie foarte vizibil actul tău de bunătate;
- Dacă ești un mediocru al bunătății sunt șanse mari s-o comiți. Cândva. Aplică cele învățate la punctul de mai sus;
- În zilele noastre cei mai mulți oameni au tendința să citească pe diagonală. Și nu recitesc. Și nu depun efortul să înțeleagă. Și vânează/pescuiesc/culeg (pentru vegetarieni) din texte cuvintele care îi ațâță, care îi enervează, care îi triggăruiesc. E foarte important să înțelegi asta ca să-ți dai seama de ce poți spune și cum. Eu, de exemplu, o să fiu acuzat de rasism/misoginism/transfobism ș.a.m.d. pentru textul ăsta pentru că se va înțelege că scuz abuzatorii istorici;
- Faptul că astăzi mare parte din muzică e total lipsită de poezie și figuri de stil se transpune și în modul în care ne raportăm la exagerări poetice. În ritmul ăsta, peste vreo 50-60 de ani, o să mănânci bătaie dacă spui despre cineva că „e prost/proastă, se uită precum curca-n lemne”. Pentru că ai jignit omul, animalul, mediul forestier și „de unde știm noi cum se uită o curcă la lemne? Am presupus cumva că o curcă n-are altceva mai bun de făcut?”
Altfel spus, eu plec dacă nu ne concentrăm. Și nu ne relaxăm. Precum o… îmi e și frică să folosesc o metaforă.
6 răspunsuri
George, te iei mult prea mult in serios, ma refer la faptulvca nu trebuie sa fi atent la toti tampitii si nici decum sa incerci sa ii salvezi pe toti.Era un comentariubal unei persoane goale atat in cap cat si in suflet, dar mai mult in cap pentru ca el sau es nu stie cum bine ai spus si tu cu metaforele, lumea de care vorvesti ca se opareste over the moon la coitze daca spui ceva gresit exista, dar nu sunt asa multi, avem flase impresii ca oamenii sunt rai, prosti, criminali, violatori, teroristi,vegetarieni ,gay sau apartinand LGBDQ sau ce litere or mai fi pentru ca se vorbeste despre asta, si se mai arunca si o statistica in ochi cum ca…dar atat ochii sunt inchisi cat si statistica contrafacuta.Statisticile sunt minunate, ne ajuta sa generalizam si sa punem ordine in dezordinea si fricile din capul nostru, dar ca orice ideal de bine si prosperitate pe toate planurile, ideea e buna planul e executat prost ptnca intervini oameni, unii mai frustrati altii cu traume din copilarie de la vreun unchi prea prietenos, altii lacomi si ideea buna devine dogma!Faci o treaba minunata si pe Youtube si pe blog, si cu cartile,numai ca publicul e restrans, din pacate pentru tine financiar, nici eu care iti comentez acum nici macar nu te sustini cu nici un ban, dar am impresia ca imi permit sa comentez, e nasol si cumva indecent din partea mea dar, nu imi permit…my bad.Dat daca teai gandit serios sa pleci iti sugerez Barcelona, pentru mine este cel mai marfa oras din lume, si un great starting point pentru oameni ca tine care nu se mai regasesc in confratii lui, sau sunt pur si simplu dezamagiti de faptul ca „Romania este tara in care nimic nunse termina” parafrazandul pe regretatul Andrei Ghorghe.Multa bafta in toate demersurile tale!!
“I don’t judge people on their worst mistakes.” (Natasha Romanoff / Black Widow, “Avengers: Endgame” – 2019)
https://www.imdb.com/title/tt4154796/
„Cum primii habotnici se izolau prin deșert și peșteri în căutarea dumnezeirii așa și omul modern trebuie să se izoleze de orice gând necurat politic în găsirea echilibrului perfect”
Mi-a plăcut comparația, foarte tare.
Ca de obicei, chirurgical, dar mai profund, probabil deranjat.
Mie-mi plac niște expresii: „Te uiți că melcul la bordură.”, „Am mâncat o friptură cât capacul de la wc.”
N-am înțeles ce-i aia transfob, dar mă lepăd.
Despre decență, nu intru în amănunte, pentru că are legătură intrinsecă cu bunătatea. Ori invers.
Influencerii sunt prezentați în Las Fierbinți.
Ideea mea este: folosești un limbaj cam străin, chiar de nepriceput pentru mulți/multe.
Am omis ce ai scris în Miercuri 10, fila 146, Acum…
Muzica reflecta cultura poporului iar acum poporul producator+consumator de muzica nu prea e educat pt poezie.