Zilele trecute discutam cu niște prieteni despre viață, politică, orânduire socială. Ca oamenii, stăteam în jurul unor consumabile și încercam să ne dăm seama cum ar putea funcționa lucrurile mai bine. Nu ne ceruse nimeni să rezolvăm vreuna din multiplele probleme cu care se confruntă societatea românească, dar am hotărât, tacit, că vrem să facem această muncă de voluntariat și să gândim soluții.
Rezultatul?
Nu-i foarte optimist, dar despre asta cu altă ocazie și când probabil o să mai scap de anxietate, sentiment indus de faptul că ajungi să cunoști lucruri care te presează. Le-ai spune, dar te gândești la consecințe. Nu, o postare de blog nu merită niște detalii bombă. Cine știe când și unde.
Ne-am împotmolit devreme cu discuția ajungând la dezacorduri privind privatul, salarizarea, implicarea statului și cum eviți „plecarea privatului”, spaima țării, privatul care nu vrea să-ți facă neapărat cetățenii fericiți, ci profit. Privatul care se uită pe cifre și dacă nu îi dă cu + nu îi mai dă la tine în țară. Dar cum eviți și starea omului care muncește pentru a-și permite să muncească?
Și așa mi-am amintit de o altă discuție recentă.
Un prieten își caută de muncă. Are o situație mai delicată și e dispus să muncească fără mofturi și pretenții exagerate. Așa că după multe căutări a ajuns să bată și la poarta unei firme de curierat. N-are rost să discutăm numele companiei acum, sunt sigur că dacă cele pe care urmez să le relatez sunt adevărat (și cred că sunt) se vor „denunța” unii implicați.
Singurul post disponibil?
Curier de „albe” pe mașină mare. Omul care livrează frigidere, aragazuri, mașini de spălat ș.a.m.d.. Alea mari și grele. Șoferie și cărat cu cârca. Trebuie să-i duci omului frigiderul la ușă/în casă. Nu-i merge liftul? Nasol. Jucăria trebuie livrată. Dar „nu te stresa”. O să ai și un ajutor. Sunteți doi care vă rupeți cârca în mod egal.
Beneficii?
Hai să începem cu salariul: 1.900 lei. Și bonuri de masă.
Program de muncă: luni-vineri + două sâmbete pe lună (astea nu-s ore suplimentare, astea sunt program).
Atât.
În rest ți se mai rețin niște bani din salariu pentru că poate vrei să fugi cu marfa și dacă mașina pățește ceva ești pus la socoteală. Salariul crește, greu, dar crește. Ajunge la maximum 2.500 lei. Vezi, nu-i așa rău? Există „perspectivă”.
Cam astea sunt genialele beneficii ale muncii de curier în 2020.
Dacă ești tânăr, ai chirie, ai rude de ajutat… n-ai cum.
În aceste condiții te invit să faci un joc de imaginație și să-mi spui cum ai putea evolua ca om dacă ziua cari cu cârca pe bani puțini. Câtă energie fizică și emoțională mai ai la final de zi/săptămână/lună ca să te dezvolți și să tragi și pentru altceva, nu o viață frustrată dedicată unei munci prost plătite și prost văzute.
Aflând asta parcă m-am gândit că nu mai sunt așa amuzante toate glumele despre curieri. Da, sunt bune, dar parcă nu-mi vine să-mi bat constant joc de un om care trăiește în condițiile astea.
Am înțeles că a apărut și printre curieri pofta bacșișului.
Nu știu, eu n-am dat niciodată, dar cică angajatorul știe, ca-n HoReCa, că angajații își rotunjesc veniturile din șpăgi și ciubucuri. Doar că lucrurile n-ar trebui să funcționeze așa. Că n-are toată lumea 10-20-50 de lei să cumpere cârca unui om. Și oricum n-ajută pe nimeni acest troc penibil.
Să fie ca la medici? Salariul mic să atragă mica bijnițăreală? Posibil. Posibil.
Acum vă invit și pe voi, cititori ai acestor rânduri, să luați loc la discuția ăsta și să-mi spuneți cum vedeți voi soluția la această problemă.
Nu, nu merge cu „George, nu toți trebuie să se dezvolte. Nu 100% din curieri trebuie să muncească pentru visul de a ajunge pictori, regizori sau ce mai vor ei să fie”. Și îmi doresc să cred că oamenii care mă citesc nu gândesc în registrul „George, să-și dea demisia dacă nu le place”. Nu-și permite toată lumea să spună „pa” unui loc de muncă.
Nici nu e vorba de ce vor să facă dincolo de munca de curier. Important e ce nu pot face cu 1.900 pe lună, un spate frânt și cum îi transformă asta în cetățeni cu emoții de mâna a III-a, frustrări cât curpinde și dorințe ușor de manipulat electoral.
Deci?
10 răspunsuri
Felicitari George! Si eu cand spuneam in trecut ca real nu avem drepturi, ca totul e o iluzie, eram acuzat ca sunt conspirationist. Bine fiecare a inteles ce a vrut din ce am spus eu.
E ok! Acu’ 2 ani îmi rupeam spatele ( la propriu,muiere fiind, de 45 de kile la vremea aia, aveam de ridicat lăzi cu marfa de 25-30 de kile) pe 1400 de lei. Lucram in frig, la ditai magazinul. Și, având o funcție de conducere ( cea mai joasa speță, pielea de pe falus) nu primeam nici sporuri pentru frig. Sa nu Menționez ca o data cu funcția, ditai responsabilitatea și stresul. Ca după 2 ani acolo sa aflu ca aveam cel mai mic salariu din casa aia, ca uitasera sa ma treacă pe alta grila a funcției. Practic, eram plătită mai prost decât un casier/lucrător comercial fără responsabilități. Dar guess what. M-a durut enorm faptul ca am plecat de acolo, am plâns multe nopți. Pentru ca-mi plăcea jobul respectiv! Dar mu_e. Aparent încă se aplica treaba cu făcutul de curățenie pe sub birouri. Și dacă as fi fost o putoare ordinara, taceam dracului și nu eram ofensata. Dar, eu încă îmi aștept statuia pentru cât am tras acolo.
Din perspectivă (de manipulare) electorală ne-am lămurit deja: s-a văzut că, tinerii cu vârste 18 -30 ani, atât din urban cât și din rural au fost cei care au fost principalii votatori 😅 ai partidului 3litere ! ….
…oameni tineri, în deplină putere fizică, cel puțin. Și-au băgat și ei picioarele (că mâinile și spatele
le au prea „rupte” de la atâta hămăleală !) .
Dar , nu știu cum rămâne cu cei mai în etate …. 50+ ????
Salut,
As vrea doar sa iti spun ca la problema expusa de tine exista solutii. D.p.d.v. tehnic exista dispozitive electrice care ajuta la transportul obiectelor grele pe scari: https://youtu.be/J16QAMsyrZ8
(Un alt exemplu pentru mutari / transport mobila:https://youtu.be/q12HUrdcIe4)
Un astfel de dispozitiv (primul) costa in jur de 2000€ si ar putea chiar reduce nevoia de o a doua persoana.
D.p.d.v. legal insa, ar trebui introduse niste limite clare a ceea ce poate ridica o persoana „cu cârca”. Aici unde locuiesc eu (CH) exista o limita maxima legala pe care o persoana o poate ridica indiferent de domeniu, de 30kg (+ norme privind dimensiunile, numarul de ridicari pe zi…). Pentru greutati mai mari e nevoie de echipamente speciale (lifturi, exo-schelet, sau dispozitivul din video-ul de mai sus). Daca o astfel de lege ar exista in Romania (am o vaga impresie ca exista) si s-ar aplica cu strictete impreuna cu toate celelalte norme de protectie a muncii, angajatorul ar fi obligat sa investeasca in astfel de echipamente, iar „ruptul spatelui” ar putea fi evitat.
Jobul în sine de curier e de tot ****, ar trebui salariu da fie măcar dublu daca nu mai mult. Pentru. Efortul depus, oamenii se plâng de multe ori că personajul angajat de o fima x de curierat nu ajunge la timp dar când ai 150-200 pachete pe zi și lucrezi de dimineața de la 5-6 până la 20 seara, livrând pachete, chiar e ok sa te plângi că nu ți-a ajuns nu știu ce căcat de pachet in ziua aia ? Am lucrat o perioadă în germania in domeniu, salariu fiind aproximativ 2300 euro, dar și faptul că nu .am avut un concediu sau libere într-un an
jumătate și a spus cuvântul. Nu e doar vorba de un anumit job,in general in România ești bătaia de joc al statului. Mai și avem alegerii penibile în politică, prefer sa nu votez cu nimeni decât să aleg dintre un râu și un râu mai inferior. Smart people just leave when they feel like that.
Și eu livrez piese auto, program de 8 ore pe zi. Tot 2000 salariu lunar. Nici o posibilitate de dezvoltare pt că un curs de orice fel costă. Esti prins in cursa sobolanului aici, așa ca probabil cel târziu anul viitor voi pleca din țară. În nici un caz nu voi vota extremisti, doar câștig puțin, nu sunt tâmpit.
Salut, scriu din perspectiva unui fost angajat, care ani la rand se ducea la job, doar pentru a acumula careva resurse pentru a investi in ceva care i-ar dar mai multe oportunități. De fiecare data cand eșua, se duce pe 6-12 luni la job, iar banii acumulati (putini) ii cheltuia pe noi încercări. M-a trezeam la ora 5, 2-3 ore invatam., apoi ma duceam la job cu lectiile facute. După job direct in pat, ca ziua următoare sa ma pot trezi odihnit si pregatit de studiu.
Sunt de parere ca daca nu ai job, atunci trebuie singur sa-ti faci job.
Daca as fi in locul lui as face următorul lucru:
– As reduce costurile la minim (chiar trai in sat, in pod la bunica, in paie… doar wifi sa fie)
– Daca nu am bani de mancare, as lua un împrumut de la prieteni de dorit, împrumut minim care sa-ti ajunga de paine si niste ceva…
– M-as apuca de invatat o profesie care se poate invata relativ rapid (3-6 luni), pana ajungi la un prag minim ca sa faci bani (designer grafic, administrator site, creare site…social media, oricare… ceva ce permite lucru online preferabil)
– Intre timp, m-as apuca serios sa-mi fac un canal de promovare online, un blog, grup… ceva unde sa ies în seama ca sa am șanse mai mare ca sa fiu angajat, sau sa iau clienți… As cauta canale de freelance, chiar și OLX merge… la început, poate si gratis, doar pentru portofoliu și recomandări.
Pas cu pas, se vor deschide noi usi, si decat sa lucrezi la un job care te tine prizonier, mai bine ia un credit, investește în cunoștințe și după 6 – 18 luni, ajungi pe o poziție unde ai salar și condiții.. iar acel împrumut il întorci din primul an, sau mai repede.
Cam așa văd eu, dar depinde de motivatia acelui om, și de capacitatea de a învață lucruri noi. Pentru unii e mai ușor sa ducă în spate mulți, decat sa depună efort mental ca sa schimbe ceva pentru totdeauna.
Cred nu e vorba neaparat despre cum putem rezolva situatia curierului. Pentru ca daca va fi sa rezolvam problema curierului care munceste pe un salariu mizer in timp ce-si rupe cocoasa carand diverse, se va pune problema apoi „ba, da’ cu corporatistii care stau 12 ore pe plantatie pentru acelasi salariu de nimic si care ajung in stari avansate de stres psihic si epuizare (burnout) ce facem?”. Pana la urma, frustrarea si dezintegrarea emotionala se instaureaza in ambele parti, iar la finalul zilei, nu stiu in ce masura sunt eu sau oricine altcineva sa spun ca frustrarea curierului e mai fondata decat cea a corporatistului sau invers. Iar astea, in opinia mea, sunt doar doua exemple din multe altele si cred ca ar trebui sa mergem pana la radacina problemei, si anume, faptul ca toate situatiile astea, cel putin din punctul meu de vedere, reies din influenta unui capitalism crud sub care ne aflam, sistem care, desi cred ca a fost creat initial pentru a sustine si a lucra in beneficiul societatii, a ajuns in schimb sa fie sustinut de cetateni chiar cu pretul bunastarii psihice/fizice. Dupa deviza „Sal, vrei masina aia blanao pe care o vezi in toate reclamele la TV si pe care abia si-a luat-o vecinu’? El e fericit acum ca o are. Nu ai vrea si tu sa fii? No problem, hai sa-ti iei un job la noi si garantat muncind 12h/zi si 3 credite la banca o sa fii la fel de fericit ca el!”. Work more, so you can buy more! You worked more and now there are more things you and others can buy. Practic, sistemul e creat sa se autosustina. Pagubitii de genu’ asta sunt in toate domeniile si sunt extrem de multi. Iar ca o posibila solutie, as spune UBI (Universal Basic Income). E un concept aflat inca in faza destul de incipienta din ce stiu eu, pentru ca, desi exista niste cercetari in sensul asta, inca nu s-au pus la punct niste studii suficient de detaliate, elaborate sau concludente, care sa spuna cu certitudine ca poate fi aplicat in practica, dar e o idee careia i-as da o sansa avand in vedere ca cel putin momentan, pare o idee destul de fezabila, iar sistemul actual nu functioneaza.
Ca sa rezum, nu stiu daca ar trebui sa gasim o solutie pentru problema curierului in sine (cresterea salariului, reducerea numarului de ore de munca, mai multe persoane angajate pentru impartirea sarcinilor, psihologi bine pregatiti care sa lucreze cu starile de stres si anxietate ale participantilor la viata economica etc.) pentru ca am ajunge sa ne invartim intr-un cerc vicios, ci ar trebui sa nu se mai ajunga in situatia asta. Dar well, eu sunt doar parerolog de pahar, deci in ce masura conteaza toate astea sau cat de corecte sunt, nu stiu. Si chit ca am mers in alta directie cu situatia pe care ai propus-o, sper ca am raspuns macar partial. 😀
Ma bucur ca duci discutia in directia stangii progresiste. Da, este nevoie de legislatie in sensul asta. Orele suplimentare sa se plateasca dublu. Sa nu ridici mai mult de 16 kg, ca in tarile normale la cap. Sindicatele sa isi faca treaba. Sa poti iesi pe somaj acordat de sindicat in caz ca te exploateaza cineva, nu doar daca te-a dat cineva afara. Iar daca ai vreun abuz la munca, ore neplatite cum trebuie, sa te poti plange tot sindicatului si sa ia masuri cu respectivul si sa se mearga pana la despagubiri financiare si morale. Toate astea se intampla deja in Danemarca, tara in care locuiesc.
Voi vorbiti de lucruri sfinte. Uitati totusi ca TRAIM in Romania, tara unde se gaseste de toate, mai putin bani. Iar acei bani eu zic ca desi se aduna de la TOTI prin impozite (exagerat de mari pentru salariile actuale) se impart mai multe intre politicieni, ei „uitand” sa ii distribuie acolo unde trebuie.
Si din aceasta cauza incep problemele….angajatorii privati isi bat joc de angajati pentru ca POT si pentru ca STIU ca acei angajati sunt saraci lipiti si nu au alta posibilitate. Aici includ IN SPECIAL persoanele tinere (18 – 35 ani) care se chinuie sa isi faca un loc al lor (Prima Casa, pentru ca o chirie e scumpa) si eventual sa isi ia o masina (ca familie ai nevoie de asta). Si de aici incep problemele: rate, datorii, imprumuturi. Cu 2 salarii de 2500-3000 lei e dificil sa traiesti in Romania.
Singura posibilitate pe care ai avea-o ar fi sa ai putina educatie financiara in spate si sa incerci sa investesti in ceva ce merge pe viitor, sau sa iti deschizi un business. Cam dificil acest lucru….
Si de aici incep problemele la orice fel de job: bani putini si munca multa. Nu iti convine? Lasa ca vine alt prost in locul tau. Aceasta practica se vede si la curieri si la doctori si la farmacisti si la fabrici si la aproape orice job. Mai ales la cele private! Cei care lucreaza la stat au o viata ceva mai buna.
Pentru ca nu am cum sa o duc bine in aceasta tara in care mi se ia impozit pe venit aproape 40% din munca mea. Scrie pe brut 4500 lei si eu iau 2500 lei in mana net. Not fair! Not fair AT ALL!