Acum vreo două-trei săptămâni aveam nevoie de o bormașină. N-aveam. Acum ceva timp îmi trebuia și un patent. N-aveam nici d-ăla.
Soluții?
Cumperi.
Sau împrumuți dacă ai vreo rudă sau prieten cu dulap plin de chestii, dar dacă nu-i o soluție la îndemână te duci și-ți cumperi. Poți să mai întrebi prin vecini, dar cine-și mai știe vecinii în ziua de azi?
Așa ajungi să ai în casă tot felul de chestii pe care cine știe când le folosești. Bormașină…
Ce m-am gândit eu că ar funcționa e să existe o debara a blocului. Un spațiu în bloc unde locatarii să țină bunuri de larg consum: bormașină, pompă de bicicletă, scule ș.a.m.d..
Cum ar funcționa toată treaba?
Păi se pleacă de la faptul că toată lumea are bun simț (și oricum, se ține o evidență video-scrisă a bunurilor).
În fiecare lună să se pună un 5-10 lei în plus la întreținere. Din suma strânsă se pot cumpăra/întreține bunurile de larg consum. Și să spunem că am nevoie într-o zi de bormașină. Mă duc la debara. Scriu pe condică data și ora la care am luat scula. O folosesc. O aduc înapoi. Totul e înregistrat pe camera video din încăpere. Se strică? De ce s-a stricat? Am fost eu nepriceput, ori și-a dat bormașina duhul? Se analizează și se ia o decizie.
Ai putea spune „păi de ce să împart cu alții?”. Pentru că dacă o gândim lucid… n-ai ce face cu o bormașină a ta. Nici cu un patent. Cât de des le folosești? Ca să nu mai spun că spațiul ăla în care pui o sculă de care te atingi de trei ori pe an ocupă locul unui bun de care chiar ai nevoie. Ori spațiu. Spațiul arată mai bine când e liber. Ca tine.
Și m-am mai gândit la o treabă: cărți.
Dacă am avea o bibliotecă la parter? Câteva rafturi pe care ar pune fiecare cărți din bibliotecă și am putea să le împrumutăm. Se va fura? Probabil, dar e mai ieftin să pui o cameră decât să nu încerci.
Și mi-a mai venit o idee: mașină.
De fix două ori pe an îmi spun „gata, îmi cumpăr mașină”. Știu perfect drumul pe care-l fac de când apare acest gând: mă uit să văd ce modele au mai apărut (Kia, Toyota, Ford și altele), apoi mă blochez la Mazda MX-5. După ce-mi clătesc ochii încep să-mi fac calcule: „unde o parchez?”, „unde merg cu ea?”, „la ce îmi trebuie mai exact?”.
Destul de repede îmi dau seama că am nevoie de mașină de câteva ori pe an, pentru vacanțe și ultra-mega-super-urgențele care nu se pot rezolva cu tren, avion, bicicletă sau UBER. Unde să mă duc cu mașina? Să-mi cumpăr mâncare? Am un hipermarket la 5 minute de mers pe jos. La birou nu merg și când făceam asta ajungeam mai repede cu bicicleta.
Dar dacă am avea o mașină la comun? Una pentru 2-3 cupluri?
Cum îmi imaginez că ar funcționa:
- 2-3 cupluri care locuiesc în apropiere;
- Se hotărăsc la un model și un buget;
- Își fac un tabel/Excel (spune cum vrei) pentru utilizare și cheltuieli. Dacă-s ca mine vor utiliza mașina în vacanțe. Care-s șansele să se suprapună? Pentru urgențe se găsește înțelegere, se discută, se anunță.
Ar putea funcționa. Și cu bormașina, dar și cu mașina. Că-s mulți ca mine care n-au nevoie să țină în debara o bormașină pentru trei găuri pe ani. Și să ocupe un loc de parcare pentru câțiva kilometri pe an.
Păreri?
5 răspunsuri
Ideile sunt bune, in sine. Cu cartile cred cel mai tare ca ar functiona. Pt ca e vorba aia „hotii nu citesc si cititorii nu fura”, desi ar fi si asta debatable pt romani. Dar posibilele critici primite la propunerile astea ar fi – „pai daca o folosesc de 3 ori pe an (bormasina), de ce sa dau eu 5 lei LUNAR? Pai cu 5 lei pe luna, in XX ani iese de o bormasina doar a mea, mai bine imi iau eu una acu si nu o impart cu nimeni”. Bineinteles pe capatul celalalt nu or sa existe plangeri – genul oamenilor care vor mesteri des nu se vor plange ca ei cotizeaza disproportional de putin pt cat uzeaza masinaria aceea „la comun”. Or sa apara plangeri/turnatorii intre vecini, cu „Gigel toata ziua gaureste, si noi abia am folosit-o o data anul asta, pai e corect ca ambele familii sa dam fiecare 5 lei? Nu e corect, dom-le.” Si din certuri din astea infinite, iti trece cheful de mesterit prin casa. Proprietatea de grup e un vis frumos, dar pt oameni de la niste nivele mai sus decat romanul mediu. Si Btw, mi se pare ca Dedeman inchiriaza scule :). De masini nu ma bag, nu-s sofer.
La faza cu bormașina mă gândeam că e un mix între sentimentul de proprietate și lejeritatea de a nu-ți umple spațiul. Dar mna, ai și tu dreptate.
Se practica la case de vacante asta cu cumparatul impreuna, un apart la mare etc.
Cu placere.
Mie mi-ar placea la neveste asta cu sharuitul, serios acum, de cate ori folositi nevasta dupa ce o luati de sotie?
..Nu e si pacat…?
🤣🤣🤣
Hai că-i „tare” comentariul Dvs. !😋😋😋
Interesant subiectul, dacă m-aș referi numai la realitatea celor care trăim la bloc, în „condominii” etc., cu o grămadă de „spații comune” care, vrând-nevrând sunt disputate aiurea de fiecare în parte, în total dezacord cu „restul” …
Aici e o realitate complexă și destul de greu de descifrat în câteva cuvinte …dar Da , cuvântul de ordine este (cred eu !) „Proprietatea” … și … de aici intervin discuții, certuri, ședințe de asociație .. fără nici o finalitate etc.
Noi, românii suntem cred cei mai mari „proprietari” de apartamente la nivel european …
…..la nivel de relații umane de „vecinătate” exacerbarea „naturală” a acestui fapt a condus la situații cel puțin aberante și hilare .. de multe ori ….
În fine, ce vroiam să evidențiez interogativ, scurt și concis:
Cum poți să angrenezi și capacitezi tu pe tine și vecinii din bloc să share-uiți împreună (bor)mașini, spații comune etc. … când voi nu participați la ședințele asociației de proprietari pt. că vă doare la bască .. nu-i treaba voastră „cică” 🤔, nu v-ați pus de acord și vă certați pe cum cheltuie asociația fondul de reparații și cel de rulmenți 😁, nu vă/ne interesează temperatura din caloriferele fraierilor din bloc care încă au rămas branșați la C.e.t-urile locale (că noi, „ceilalți” ne-am debranșat dămult, avem centrale, ne doare la bască de restu’ ..) ….
Etc.etc.etc.
Mda, … ar mai fi multe de spus George …. m-am plictisit, sunt obosit … mă opresc aici …
Aștept și alte comentarii …
O seară frumoasă tutulor ! …