De luni de zile îmi tot spune Hărmănescu să mă uit la „The Boys”. Într-un final am sacrificat o oră și am văzut primul episod. Opt ore mai târziu…
Serialul ăsta a fost surprinzător precum rețeta de spaghete cu dovlecei, mascarpone și șuncă.
Pentru textul ăsta ai nevoie de următoarele ingrediente:
- Spaghete. Nu știu ce gusturi și preferințe aveți voi, dar hai să spunem Barilla n.5. Nu pui toată cutia, cam 2/3 – aprox. 4 lei;
- 3 căței de usturoi – 1 leu?;
- 2 dovlecei mici/zucchini dacă ești hipster – 2-3 lei?;
- Mascarpone. Eu am găsit una de la Galbani – 13 lei;
- O șunculiță, o carne. Aici poți improviza în funcție de gusturi, dar recomand ceva ușor afumat și fără grăsime multă (spre deloc). Vreo 2-300 grame – 10-15-20 lei?.
Preț? Două porții babane, cu posibilitate clară de „mai vrei?”, vreo 35-40 lei în funcție de cât de proaspătă vrei să fie carnea de struț.
Acum să vă spun ce mi-a plăcut la „The Boys” (atenție, articolul poate conține urme de spoiler).
Acțiunea are loc într-un prezent în care există super-eroi, oameni cu puteri senzaționale, dar nu sunt ca în filmele Marvel/DC. Sunt ceva mai ancorați în realitate. Paradoxal, The Boys e producția cinematografică cea mai realistă când vine vorba de super-eroi.
Eroii ăștia nu-s așa de capul lor. Nu salvează lumea că n-au altă treabă, nu-și trag chiloții peste colanți și fug în mijlocul New York-ului (unde altundeva?) unde un alt mutant-extraterestru amenință să distrugă planeta.
Avem corporația eroilor.
Cu PR, marketing, social-media, zugrăveală mass-media și tot tacâmul. Eroii ăștia sunt niște influenceri cu puteri, un fel de Selly care ar putea să citească gândurile oamenilor și să spună doar chestii dezirabile, o Sânziana Negru cu super-puterea de a poza în costum de baie indiferent de context, o Cristina Ich care scuipă cremă dătătoare de acnee ș.a.m.d.. Frumos, nu?
Eroii ăștia din The Boys au o agendă corporate, nu fac nimic fără să fie bine stabilit înainte. De ce? Pentru că bani, influență politică și multe altele.
Sună bine până acum?
Bun. Păi atunci poți să pui pastele la fiert. Și să dai prin răzătoare cei doi dovlecei. Vezi că-n dovleci e multă apă așa că încearcă să-i storci, ori să-i lași câteva minute într-o strecurătoare.
Tai usturoiul mărunt și-l arunci într-o tigaie la călit. Arunci lângă usturoi șunca tăiată finuț, nu cu barda. Lași să prindă puțină culoare și când simți ochiometric că-i treaba-treabă arunci în tigaia înaltă și dovlecelul ras.
Cum e până aici? Bine? Perfect.
Pastele s-au fiert? Bagă o cană în oala cu spaghete și păstrează apa aia pentru sos. Scoate pastele de la fiert într-o strecurătoare și nu le băga sub jetul de apă. Nu mai face asta. Niciodată. Nu trebuie să le speli.
În tigaie pune spaghetele peste restul compoziției, apoi mascarpone și cana de apă de la paste. Amestecă până e totul uniform și frumos. La final poți arunca și niște busuioc proaspăt și gata masa. N-ar trebui să dureze mai mult de 25-30 minute.
Serialul?
Merită văzut cap-coadă, chit că nu-ți plac producțiile cu super-eroi. Nu-i despre ei, ci despre vrăjeala de marketing, industria falsă a influencerilor și cum oamenii ar putea ajunge dependenți/drogați de produse. Eroii din serial sunt niște produse pe care oamenii le înghit și le iartă de orice mizerie. Asta până în punctul în care aproape că se instaurează o dictatură a super-puterii. Vedem ce se întâmplă în sezonul următor…
The Boys o să vă amintească de dictonul românesc „a furat, dar a și făcut” și dacă lucrați în publicitate (ori vreți s-o faceți) o să mai învățați puțină bullshiteză.
Serialul e destul de sângeros și explicit așa că nu-i recomandat pentru orice vârstă și stomac. Dacă nu-ți priește serialul poți rămâne cu rețeta de spaghete.
Să-ți fie de bine.
