Așa e.
S-au inflamat spiritele după ce Delia a lansat o piesă cu mesajul “da, mamă, sunt beată pentru că altfel nu îl pot uita”. N-o să mă afund în a-mi spune părerea despre melodie, fiind evident că nu-s fanul Deliei. Din toată cariera ei muzicală mi-a plăcut un singur lucru: negativul piesei “Ipotecat”. Sună bine. Negativul.
Revenind la “Da, mamă”, lumea crede că Delia dă un exemplu prost puștoaicelor, care acum mai mult ca niciodată se vor pune-n cap de dorul unor flăcăi cu puf deasupra buzei. Din păcate există tinere care recurg la astfel de gesture indiferent dacă a cântat, cântă sau va cânta cineva o piesă despre asta. Că așa a fost mereu. Unii suferă mai artistic decât alții. Delia a pus pe foaie niște trăiri, poate amintiri din copilărie, habar n-am.
Important e că a vrut să exprime ceva despre ea, nu neapărat să lanseze un trend. Ea vrea să-și vândă piesa, s-o asculte lumea și s-o iubească toți. Că așa-s artiștii, trăiesc din asta. Dacă ai părinți bețivi și trăiești într-o țară plină cu bețivi, nu-i Delia 100% responsabilă pentru că ești tot o bețivă/un bețiv. Și cine asculta piesa dacă mesajul era: „Da, mamă/ Învăț pentru Bac pentru că altfel nu îl pot uita”?
În cazul piesei de față se pune problema că Delia instigă.
Nu ne întrebăm ca la Bacovia: “oare ce a vrut să spună artistul?”. Că dacă devenim atât de pragmatici încât să luăm toate de bune trebuie să revizuim manualele școlare cu mult. Cred că-i o influență proastă pentru tineri abundența de literatură cu țărani criminali, poeți tripați și basme stereotipice. Hai să facem totul curat și sigur.
Nu mă ambalam cu hit-ulețul ăsta de trei luni dacă nu-mi aminteam de reclama de la Cosmote cu Smiley și Bartoș călare pe tren încercând să-și facă selfie. Reclamă interzisă pentru că niște proști au murit încercând același lucru. Efectiv selecția naturală și-a făcut treaba. Publicitatea înseamnă și divertisment. Așa cum sunt și filmele sau muzica. Dacă un sandilău dintr-un film mănâncă oameni nu înseamnă că poți să faci și tu la fel pe considerentul “am văzut la TV”. Dacă Andreea Bănică face “muzică” nu înseamnă că poți face și tu la fel pentru că “ai văzut la TV o femeie cu bani care cânta prost pe banii sponsorului și te-ai gândit că poți și tu”. E divertisment. Uneori bun, alteori prost, dar nu-i de reprodus pentru oricine și oricum, oriunde.
„Da, mamă”? E o piesă.
Sincer. Vă bășicați că dă un exemplu prost? De Paraziții ce mai spuneți? De BUG Mafia? De Trăistariu (el n-are un mesaj greșit, doar el e greșit)? Corina? Femeia care refuză să-nțeleagă că n-are legătură cu muzica și că ar da mai bine-n reclamele Catena decât în piese pentru/despre puștoaice de 14 ani. De ăștia ce mai spunem?
Delia nu-i tocmai un formator de opinie, cel puțin nu unul la fel de influent ca Badea sau Banciu. Și ăia spun muuuuult mai multe prostii și nu-i mai beștelește lumea. Și chiar dacă Delia e un formator de opinii sau un exemplu pentru tineri, nu-i vina ei. Pur și simplu societatea la nivel global produce în număr mult mai mare astfel de exemple de urmat pentru tineri. Dacă nu-i Delia, e Inna. Sau Lady Gaga. Sau Rihanna. Sau Justin Bieber. Niciodată românul ăla care lucrează la NASA.
Așa că nu vă mai bășicați aiurea pentru un hit de vară.
E un act artistic, indiferent că-ți place sau nu Delia. Dacă AC/DC, Paraziții sau Beyonce scoteau o piesă cu același mesaj erați toți în extaz.
