Salvarea femeilor prin jet

6

De Lorena Lupu m-am cam eschivat să emit păreri. Pur și simplu. Nici când a fost virala cu Micuțu și Andi Moisescu n-am zis nimic. Deja toată atenția era asupra vocii Lorenei, nicidecum despre mesajul pe care-l transmitea. Lumea n-a avut chef să discute despre ce implică munca la videochat, ci era mai interesată (și distrată) de vocea groasă a unei femei. Ha. Caterincă.

Lumea și durerile ei.

Între timp Lorena Lupu a lansat o piesă muzicală ca reclamă pentru studioul de videochat la care invita femeile să fie independente acum câteva luni. Piesa se numește „Jet” și se dorește un manifest muzical la adresa societății care judecă videochatistele.

Despre muzicalitate n-o să zic mare lucru. Îmi aduce aminte de muzica electronică experimentală din Germania anilor 80-90. De vocea Lorenei pe piesă nu pot spune nimic pentru că în adolescență am ascultat hardcore punk/skacore (The Casualties fiind un exemplu de voce). Nici eu n-am studii musicale/voce și când într-o trupă. Așa că…

Dar hai să discutăm despre versuri și mesaj. Că acolo-i schepsisul.

Videoclipul, așa cum îl interpretez eu, o portretizează pe Lorena Lupu ca pe un simbol al diferitului, o „ciudată” spionată. Ea se vrea o metaforă pentru modul în care sunt privite femeile care fac videochat.

Într-un cadru e îmbrățișată de una dintre angajatele Standard Studio, îmbrățișare călduroasă, înțelegătoare, gest care transmite siguranță, regăsire, „suntem mai multe/mulți în situația asta, e ok”. Se face dreptate.

Îmi e foarte greu să înțeleg care sunt persoanele hulite de personajul interpretat de Lorena. Bărbații? Consumatorii de videochat? Ipocriții? E totul puțin cam generalist.

Sunt doar două versuri cu țintă precisă: „În public te dai lup moralist, antimodernist și familist convins/ Dar în mesaje private cauți sex discret”. Cuvintele astea sunt pentru bărbații care apelează la servicii sexuale și apoi caută mântuire prin viziuni radicale anti. Precum homofobii convinși și radicali care-și reprimă homosexualitatea, rușinați de ce simt în contrapondere cu ce sunt învățați de mediu.

Versurile sunt debusolante pentru că poziționează angajatele de videochat în postura unor victime. Constante. Aparent ele sunt mereu puse în poziția unor manechine/non-ființe (cum să stea, ce să facă), blamabilă fiind societatea (consumatorul de videochat?) care nu înțelege că și ele sunt oameni cu nevoi și emoții.

Aici lucrurile stau destul de altfel pentru că numeroase interviuri cu angajate de videochat au scos la iveală faptul că femeile dispuse să satisfacă mai multe parafilii în fața camerei pot câștiga mai mulți bani. Așa că dacă accepți să te abuzezi pentru plăcerea unui privitor (să faci ce-ți cere, să stai cum vrea el) o să câștigi mai bine. Și vrei să câștigi mai bine, nu? Ca să-ți cumperi mai repede ultimul model de BMW, sau ce mai promit reclamele la videochat.

Ce ne spune Lorena?

Că nu-i ok să ai fetișuri dubioase? Că lumea nu e bine să ceară videochatistelor fisting, inserări de dildouri uriașe/sticle/tocuri de pantofi? Păi… veste șocantă! Videochatul își clădește imperiul pe un fetiș, acela de a te uita la alte persoane în ipostaze erotice. Ce facem? Trasăm linie unde-i parafilia mai scandaloasă? Nu vorbește clipul despre acceptarea ciudatului? Pare un conflict între ce trebuie și ce nu trebuie tolerat.

Asta ca să nu mai spun că angajatele de videochat au toată puterea să blocheze un client care le cere lucruri ciudate. Acceptarea pentru bani anulează orice viitoare victimizare.

În ultimii ani videochaturile din România au subliniat foarte mult că videochat înseamnă (preponderant) socializare cu bărbați, nu servicii sexuale video. Chat, discuții. Ăsta e un fecal stropit cu paiete. Toată lumea știe că grosul industriei vine din sex/obiectificare, nu discuții sterile. Câți bărbați credeți că intră pe videochat ca să mimeze o discuție de cuplu cu o femeie îmbrăcată decent?

Lorena vrea în piesa ei să lupte împotriva perspectivei (masculine) că videochatistele sunt obiecte sexuale, dar cam asta e în fișa postului. Seduci și păstrezi omul mai mult timp în fața ecranului. Cu vorba, cu vaginul, cum poți și cum te lasă conștiința. Altfel de ce videochatistele s-ar tuna fizic? De ce ți-ai pune silicoane? De ce te-ai face mai frumoasă? Ca să ai conversații mai deștepte?

Câte videochaturi ademenesc angajate cu promisiunea că-n 3-4 luni îți cumperi jumătate de Cărturești?

Lorena atacă antimoderniștii ștampilând videochatul ca o dovadă a contemporanului, normalului. Abilă treabă, dar nu. Modern e să lupți cu aceeași virulență pentru legalizarea prostituției (alea de pe centură suferă și-s proscrise doar pentru că n-au o cameră web în față). Piesa nu e un manifest pro-femei, ci o încercare de a normaliza virulent un loc de muncă despre care știm (științific vorbind) prea puțin. Încă se studiază efectele pe termen lung, încă nu știm câte angajate se vor pensiona de videochat fără fobii și traume (dar silicoane, mașini scumpe și case cumpărate în 3-4 luni de muncă).

Mai sunt multe de vorbit despre asta.

Mi-ar plăcea să se vorbească despre mesaj și context. Nu vă pierdeți în chestii fără substanță (voce, linie melodică, videoclip). Mesajul e cheia. Dacă îl evităm de dragul divertismentului și bășcăliei înseamnă că n-am înțeles nimic din faptul că România e numărul 1 la videochat.

Evident că-s deschis să port o conversație la podcast cu o angajată de videochat sau Lorena Lupu. Poate n-am înțeles eu ceva.

Salvarea femeilor prin jet 1
Recomandări
6 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *