Dacă stăm să calculăm eu nu trebuia să exist

10

Nu vreau să par arogant, dar nu consider că fac umbră degeaba. Evident că sunt nimic în fața cercetătorilor și a altora cu mult mai deștepți ca mine, dar dacă am face un top al inutilității umane sunt ferm convins că nu mă bat pentru primele locuri din clasament.

Sunt băiat bun, muncesc, plătesc taxe, nu arunc gunoaie pe jos, nu consum în exces. Faci treabă cu mine.

În ultima perioadă a explodat în online (dar probabil că se discută și-n lumea reală) o filosofie a natalității: să se înmulțească doar anumite persoane, după niște calcule precise – IQ, venit, educație.

Procrearea e atât de simplă.

Proștii să nu facă copii, săracii nici atât.

Mi-am dat seama că n-am cum să fiu de acord cu asta dintr-un motiv subiectiv: eu nu mai eram azi aici. Fie, lipsa mea poate nu era o pierdere așa mare, dar am dubii că toți oamenii importanți ai planetei se trag din familii cu stare.

Când părinții mei s-au hotărât să mă aibă erau săraci. Poate că ei nu se simțeau săraci (că se aveau unul pe altul, iubire, vrăjeală), dar conform standardelor unei generații crescute cu market la colț de bloc și găleți de pui prăjit sub gușă ai mei erau niște desculți. Când mă uit peste primele poze cu mine, din primele luni de viață, îmi dau seama că erau lame. Dacă reprezentanții curentului „n-ai bani, nu faci plozi” mi-ar vedea primii ani din viață ar face bube pe avocado. Li s-ar deșira instant hainele de mall de nașpa ce era la început în familia Bonea.

Ai mei aveau mobilă puțină-n casă (patul meu și al lor). N-o ardeau minimalist, erau săraci. Nu era nimic instagramabil în viața lor.

N-aveau bani de Glovo, Uber Eats, ieșiri prea dese. Nu cred că spărgeau nici prea mulți bani pe cărți și divertisment, probabil citeau ce împrumutau (ca săracii). N-au terminat facultăți de prestigiu și nici nu veneau din cine știe ce neam cu blazon.

După mintea unora de acum (generația autosuficientă și online), ai mei au fost niște inconștienți când au hotărât să mă aibă. Au făcut copil în loc să stea cu foaia și pixul în mână și să calculeze, ori (mai bine) să facă statul asta pentru ei. Să vină statul să-ți spună dacă meriți să faci urmași. Dacă te încadrezi. Acum câțiva ani o astfel de gândire era subiect de carte de succes. Azi pare fezabil din moment ce unii cred că așa-i normal.

Aș pune un pariu baban cu toți vocalii acestei idei că și ei se trag din părinți care, conform calculelor, n-aveau ce să caute unul în celălalt fără prezervativ. Probabil vor trage linia non-copulării fix sub condiția lor.

Oricum, se vede și-n poză cât de săraci erau ai mei. Nici culoare n-aveam. După mulți ani ne-am permis să nu mai fim alb-negru.

Recomandări
10 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *