Tu cât ai da pentru ce-ți place?

11

Totul are un preț. Și acestea fiind zise, ți-ai luat doza minimă de truisme pe ziua de azi.

Textul ăsta, ori celelalte de pe blog? Un preț. Episoadele demotivaționale? Un preț. Glumele de la stand up? Ce să vezi, tot un preț. Și asta nu e valabil doar pentru mine. Orice lucru făcut de cineva costă. Că vorbim de un tablou, de actul de a te duce cu mașina dintr-un punct în altul, ori să-ți stea fundul 8 ore pe un scaun pentru cineva, totul valorează.

Fie, poate prin corporații munca să mai fie cumpărată cu impresii, abrevieri și funcții inventate…

De ce?

Dintr-o nebunie! Pentru că existența are și ea un cost. Să mănânci, să te speli, să bei apă, ori să-ți permiți 4 pereți și un acoperiș necesită bani. Știu, sună penibil s-o spui și s-o citești, dar n-ai idee câți oameni au nevoie să le reamintești constant faptul că viața costă.

Am venit acum de la magazin și, să vezi fază!, nu mi-au dat pâine (nici măcar cea mai ieftină franzelă) în schimbul faptului că am spus că-s influenkăr, că am abonați pe Youtube, like-uri pe Facebook sau inimioare pe Instagram. N-a vrut nesimțita aia de la casă să-mi ia 10-11 like-uri pe o pâine.

În weekend Alex Cazacu, realizatorul „Ușor Picant”, a anunțat că fanii emisiunii pot beneficia de o exclusivitate: pot vedea episoadele cu puțin timp înainte să apară pe Youtube dacă fac o sponsorizare pe platforma Patreon. Dai 1, 2 sau 5$ și te delectezi cu show-ul preferat cu câteva ore înaintea celorlalți. Atât de simplu.

Ce s-a întâmplat?

S-au inflamat câțiva „fani” (Big Bang ajută!, bine că-s o minoritate. Vocală, dar o minoritate). Că Patreonu`-i cerșeală, că „vrei să faci bani pe cârca noastră”. Mi-am auzit și eu d-astea când le-am spus oamenilor care vor demotivare că munca are un cost și găsesc meniul tot pe Patreon.

Nu-ți bagă nimeni mâna-n buzunar, nu-ți pune cuțitul la gât în gang. Îți spune într-un mod subtil și finuț că dacă nu plătești și nu contribui e posibil ca proiectul să moară. Știu, e minunat să creezi pe burta goală, aproape orgasmic.

Dar unii-s izmenari.

Niște leguminoase care cred că li se cuvine orice și că merită să primească orice, oricând. Probabil au fost d-ăia cărora le-au mestecat mamele mâncarea până la 18-19 ani. Habar n-am.

Trebuie să faci constant un efort și să le explici unor cercopiteci faptul că a filma are un cost. A monta un alt cost. Sunetul are și ăla un preț. Recuzita la fel. Nu mai punem preț pe creație, aia e din partea casei, să fie primit!

Ăștia care comentează sunt atât de proști încât au impresia că reclamele de la TV sunt „pe gratis”. Că primarul le aduce trupa preferată în parc pe moca. Că ziarul preferat a murit pentru că e lumea rea, nu pentru că n-au vrut jurnaliștii să scrie pe firimituri.

Nu subestimați prostia.

Sunt de tot respectul cei care-ți sponsorizează munca (chiar și cu 1$), îi apreciez și pe cei care înțeleg rostul reclamelor și nu se vexează pueril (reclame precum cele din episoadele demotivaționale, ori de la Youtube, care-ți aduc echivalentul unei mese decente în oraș/episod), dar pe desculții care nu contribuie și comentează nu îi tolerez. Pentru că-s niște lepre autosuficiente, niște îngălați care molfăie mici la chermeze organizate de primării și se plâng pedanți cu muștar la gură.

Oricum, n-ai nevoie de pișcotari. Eu nu. Mai bine mai puțini, dar cu empatie și inteligență emoțională. Masele-s proaste. E îngrijorător când te plac mulți oameni. Ceva faci greșit. Dacă ajung să te placă proștii, avarii, calicii, ești pe drumul greșit.

La toți place mocangeala. Că-i frumix. Dar și ea are un preț. Fie că dai 1$, ori taci din gură și înghiți 10-20 de secunde de reclamă.

Fără bani nu se poate. Fără bani mor toate producțiile preferate. Nici dacă aș câștiga la Loto și m-ar da banii afară din casă n-aș face lucruri gratis. Că nimeni nu merită nimic gratis. Nimeni. Măcar prietenie de s-ar da în schimbul muncii. Și oricum, nici ce se crede că-i pe degeaba nu e. E o iluzie.

Acestea fiind zise, plătiți pentru ce vă place, susțineți artiștii preferați. Cu bani, cu like-uri, cu share-uri, dar mai ales cu o atitudine matură. Altfel puteți să vă delectați cu spor la produse de masă și să acceptați că sunteți ceea ce plătiți și consumați.

Recomandări
11 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *