De ceva timp am un gând care nu-mi dă pace și oricât de mult încerc să văd partea plină a paharului nu reușesc să găsesc gura de optimism. Am impresia că învățământul superior în România e o iluzie penibilă, o pârghie pentru o cvasi-viitoare-meritocrație, un simulacru de rampă de lansare pentru o elită intelectuală imaginată.
Despre meritocrație o să vorbim mai multe cu altă ocazie, dar până atunci…
Mă uitam recent peste ce învață cineva apropiat la o universitate de prestigiu și-mi făceam simboluri darwiniene cu limba-n cerul gurii. Big Bang ferește să-ți lași mintea, timpul și banii pe mâna unor profesori universitari care la vârsta și prestanța lor predau truisme penibile și informații irelevante.
Aud că-s facultăți cu profil umanist la care unii profesori predau cu ochii-n tavan, ca papagalii, ore întregi de dictare și notare fără noimă. Nimeni nu înțelege, nimeni nu întreabă, nimeni nu dezbate. Hal de studiu superior. E școală generală pentru oameni mari.
Mi-am amintit că și la mine la facultate aveam câte unul/una care se posta la catedră de dragul salariului și vorbea robotizat fără să trezească pic de pasiune în auditoriu. O rușine. O bătaie de joc.
Mi-am amintit, și mi se reconfirmă, faptul că unii profesori n-au taina predării. Sunt tonomate de materie, mare parte din aceste boxe fiind și al dracului de plictisitoare.
Horror dacă ăsta-i studiu superior.
Unii profesori își împing în față (spre cumpărare sau lectură) banalele cărți, mizerii din care să nu faci nici măcar cornete de semințe. Risipă de maculatură realizată pentru un plus de prestigiu personal.
Și nici măcar nu mai vorbesc de profesorii libidinoși. Presa scoate la lumină prea puține cazuri de avansuri sinistre când „somități” universitare cer buze pentru note. Dacă studentele și-ar face curaj să vorbească sunt ferm convins că am pierde până la 40% din crema dascălilor.
Și iluzia nu se oprește aici.
Studenții contribuie la propășirea acestui insucces cu diplomă valoroasă. Unii sunt tămâie, pământ de flori, dar cu ambiție, bani și ajutor termină 3 ani și se mint singuri că sunt oameni valoroși, intelectuali. Au fentat ani de studiu și acum cer mai mult de la viață, angajatori, parteneri.
Licența e „un must” precum carnetul de șofer. Ne ajutăm între noi să ne licențiem amboulea.
Nici nu-mi dau seama unde-i buba. Că fentezi studiul, ori că ce trebuia să înveți era deja o fentă?
Aștept cu nerăbdare să văd cum va arăta țara distinsei societăți trecute prin studii superioare ca prin politicile Facebook.
6 răspunsuri
Inainte de orice, cred ca adevarul este undeva la mijloc, intr-o zona gri. Nici alba, nici neagra nu este situatia si este asa de imbarligata toata treaba, de nici nu stii de unde sa incepi.
O sa spun totul din experienta personala. Ai nevoie de nenorocita aia de diploma de licenta sau masterat pentru angajare, cel putin in mediul privat. Un prieten a ratat o sansa de angajare pentru ca nu a avut diploma de masterat. Eu am facut facultatea de informatica din Craiova, terminata acum 3 ani. Evident dupa ce am terminat facultatea, primul job clar nu a fost in domeniul informaticii, pentru ca nu am invatat nimic ce e drept. Am stat si am baut cu colegii de facultate, am trait viata de student practic. Bani putini, bautura multa. Insa, cumva dupa ce cutiul a ajuns la os, am pus mana pe carte si am invatat singur. Acum vina pot spune ca este in mare parte a mea, pana in ultima secunda dadeam vina pe facultate ca nu m-a invatat nimic.
Dar realitatea e ca din 10 profesori, 6 trebuiau sa se pensioneze. Insa la cei 4 de la care chiar aveai ce invata, nu am fost la cursuri. Nu pot acum sa dau vina in totalitate pe facultate ca nu te invata nimic, ca unele lucruri sunt depasite cand ai google la un click distanta si poti studia singur. Este greu daca nu ai indrumare sa inveti ceva, dar nu mai e nici chiar asa greu sa inveti ceva astazi. Eu am trecut ca gasca prin balta, dar mi-am dedicat macar anii de master pe job si invatat singur, pentru a recupera ceea ce ceilalti colegi de nota 10 stiau deja de 3 ani. Acum dupa 3 ani, informatician cu acte in regula, sarit de la un salariu minim pe economie la unul de 2000 de euro.
Invatatura mea, am incetat sa ma plang si sa caut scuze si am pus osul la treaba. Diploma aia de licenta mi-a ajutat fara dar si poate la angajare. Dar si ceea ce am invatat singur, pe banii mei, pe lucruri cumparate sa ma destept macar pentru un trai mai bun.
Studiul superior cred ca este degeaba, daca nici studentul(cum am fost si eu) se asteapta sa il invete altcineva unele lucruri. Cateodata poate nu ai de la cine, alteori poate nu ai nevoie de ele si depinde acum poate si de tipul de invatamant in care esti. Dar si studiul superior poate ajuta, ca fara sa vrei iti spune cam ce ar trebuii sa stii si daca te invata prost, iei tu fraiele si te inveti singur.
Dupa 3 ani, in continuare invat pentru domeniul meu, pentru a devenii mai bun.
PS1: unii colegi de note mai mari ca mine din facultate, nici in ziua de azi nu au treaba cu informatica, insa pot preda. Aici se duce putin treaba pe ….
PS2: colegi de matematica foarte buni, astazi predau in scoli generale, altii licee materia lor. Aici cei care nu aveau nimic cu matematica au plecat in Anglia :). Speranta putina eu zic ca exista
Mi-a placut foarte mult acest articol pentru ca de mult timp ma gandesc si eu la chestiunile prezentate aici. Sunt student in anul 2 de master la o facultate de informatica, iar licenta am facut-o la automatica si calculatoare.
Dupa cum a zis si George in acest articol, universitatile la noi sunt ca o scoala generala pentru persoane majore. Majoritatea profesorilor din facultati se concentreaza mai mult pe partea didactica decat pe cercetare si predau aceleasi lucruri, cu ochii in tavan si cuvant cu cuvant, de ani de zile. Profesorii ar trebui sa fie specialisti in domeniul lor pentru a fi capabili sa predea chestiuni de actualitate, insa multi dintre ei au pierdut contactul cu realitatea, iar notiunile predate sunt la nivelul anilor ’80-’90. Asa se intampla ca ce invatam la facultate este depasit, iar facultatea nu mai tine pasul cu industria. Multi studenti ajung sa se angajeze inainte de absolvire pentru ca, de multe ori, facultatea ii plictiseste. In final, se ajunge la cazul in care un absolvent termina facultatea, dar la job foloseste multe notiuni pe care le-a invatat singur. Iar acum vine intrebarea: de ce mai fac facultate? De ce companiile cer diplome de licenta unor oameni care pot sa invete singuri, pe cont propriu, niste tehnologii imediat dupa liceu? De ce sa te chinui 3-4 ani cu unele notiuni inutile pe care nu le vei folosi niciodata? In plus, multi mai fac si master, cu toate ca nu ii ajuta la nimic (nu le creste salariul), iar in final se plang ca nu au invatat nimic si ca si-au pierdut timpul, dar macar au diploma. Eu personal m-am inscris la master pentru ca vreau sa merg la doctorat. Vreau sa creez cunoastere si mi-ar placea sa predau la o universitate si sa incerc sa schimb niste lucruri in gandirea studentilor.
Eu cred ca motivul pentru care multi absolventi de facultate care nu au locuri de munca in domeniu (de exemplu, absolventi care lucreaza la fast-food si altele asemenea) este acela ca statul nu s-a preocupat sa pastreze calitatea invatamantului din timpul comunismului (cel putin sa pastreze!). Prin amanarea investitiilor, multe facultati au ramas cu dotari vechi, neatragatoare pentru studenti. Nu poti sa povestesti despre telefonul cu disc la o materie de telecomunicatii in conditiile in care deja se discuta despre 5G, iar povestea cu „sa invatam despre roata pentru a intelege cum functioneaza o masina” nu mai merge in zilele noastre cand vine vorba de tehnologie. S-a ajuns ca facultatea sa ofere un statut social, o termini si ai statutul de „intelectual”, insa nu mai intereseaza pe nimeni ce faci dupa (nici macar statul nu se intereseaza), iar asta cred eu ca este problema. Consider ca incepand de la liceu, profesorii trebuie sa fie si mentori, nu doar o persoana al carei monolog trebuie sa-l scrii pe foaie. Multi studenti se lasa purtati de valul de pareri din stanga si din dreapta si, in final, isi pierd identitatea, iar la scoala nu sunt ajutati sa si-o regaseasca.
Ca tot am pomenit de firme, de curand mi-am dat seama ca nu exista multi IT-isti care lucreaza la stat. In afara de Bitdefender si alte cateva firme mici romanesti, restul sunt firme straine, care platesc taxe aici, dar esenta muncii se duce in tara mama, iar asta nu este in regula. Intr-adevar, platesc taxe, ofera salarii mari si trai bun, dar eu cred ca nu ar trebui sa ne multumim cu asta. Exista atat de multi programatori foarte buni in tara, insa inca mai stam la coada la ghiseu si facem cate o copie dupa buletin pentru fiecare vizita la un ghiseu. Daca n-ar fi firmele straine, IT-istii nu ar avea unde atat de multe locuri de munca pentru ca statul nu ne pune la dispozitie prea multe locuri (in afara de SRI). In Franta, de exemplu, se cauta multi specialisti care sa lucreze pentru tara. Exista cerere foarte mare pentru absolventi care sa lucreze in companii de stat, in energie, transporturi, finante, totul la nivel de stat, nu privat, ceea ce la noi nu prea exista.
Scolile noastre generale si liceele nu au personal care sa se ocupe indeaproape de elevi si sa incerce sa le descopere calitatile si domeniul care li s-ar potrivi, iar de multe ori nici parintii nu sunt capabili sa ii ajute pentru ca sunt si ei depasiti. Acesti specialisti in cunoasterea oamenilor, absolventi buni de psihologie (doar un exemplu), ar trebui sa indrume elevii catre o cariera potrivita lor si sa le dea, pe intelesul lor, cat mai multe detalii despre ce ar insemna o cariera dupa facultatea de istorie, limbi straine, informatica, sport si tot ce mai exista (bineinteles, ar trebui o echipa de oameni pentru asa ceva). De asemenea, o alta problema este desfiintarea scolilor de meserii. Multi someri cu diploma ar fi putut fi niste meseriasi de succes, respectati si bine platiti pentru ceea ce stiu sa faca, nu sa fie platiti cu minimul pe economie pentru „aici, sau la pachet?”.
In final, indiferent de problemele despre care discutam, mereu exista un cerc vicios care incepe si se termina cu punctul educatie. Din pacate, timpul a mers inainte 30 de ani, dar noi fizic am mers inapoi (macar daca am fi stat pe loc!). Dupa cum imi place mie sa spun, tarile din vest sunt in urma cu 2-3 ore, dar sunt inainte cu cel putin 50 de ani. Bineinteles, noi am avut 40 de ani comunism care ne-a tinut cu frana trasa, desi e discutabil. Atunci romanii au vrut schimbare, dar oare ea a avut loc in sensul in care voiau ei? Ce-au vrut romanii in 1989, de fapt?
Nu te supăra ,dar ce facultate ai făcut?
E doar simpla curiozitate.
Hyperion ca adevaratii.
Bine punctat.
Probleme sunt, mai greu cu soluțiile
sunt un “terminat” cu poli-automatica si calc. (asa se numea 😂), si as raspunde “aitistului” din Olanda, care a comentat pe postul de pe YT: fosta mea contabila era mandra de fiul ei ca este “haitist” la o mare firma in Germania. Si azi asa, maine asa, pana aflu ca, de fapt, cum a dat bacu’, l-a trimis la tatal prietenei lui, care este din/in Gemania, care i-a aratat unde sa depuna cererea de angajare pentru postul de sofer pe duba care-i transporta pe cei care trag cablurile pentru Telekom. 😂😂🤣 Si imi ceruse in avans pe 1 an banii de conta, sa mearga la el sa-l vada la ochi, si cum s-a instalat baiatu’.😂
Cam asa cred ca este un “inginer IT” fara facultate 😂, in varsta de 21 de ani, in Olanda (de 2 ani).
Adevarul, gol golut. 😂