Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Foamea de perle la Bac a poporului „deștept”

Românul așteaptă perlele elevilor care dau Bacalaureatul ca pe un blockbuster de Hollywood. E cea mai bună comedie pentru unii, cot la cot cu Las Fierbinți.

Generația care a făcut oameni mari din personaje precum Becali, Zăvoranu, Daniela Crudu, Iliescu, Băsescu, Ponta, Dragnea ș.a.m.d. se tăvălește pe jos de râs când vede că unii elevi n-au înțeles genialitatea lui Nichita, Eminescu sau Marin Preda.

Rolul presei e să prezinte anual, ca un moment de circ, gafele elevilor.

Trebuie să le arate intelectualilor ,care cred că se informează prielnic privind violuri și accidente rutiere, că sunt alții mai proști. Atât de proști încât cred că Bacovia e dramaturg, nu poet. Ha!

Face bine la orgoliu să vezi că-s unii mai proști ca tine, ba chiar te ajută să-ți cimentezi scuza că n-o să ai pensie la bătrânețe. „Uite!” cine o s-o plătească. Or să plătească și ei în funcție de cât le-a fost lăsat să crească.

Vorbim de țara care se comportă cu olimpicii internaționali precum magneții turistici de pe frigider. N-am fost acolo, dar ce bine arată în casa fiecăruia.

Ăștia de râd cu poftă la gafele de Bac au uitat cât de ineficientă e școala românească și cum mulți dintre ei toceau ca roboții culegerile, incapabili să înțeleagă „ce a vrut să zică poetul” fără îndrumarea profesorului. Au uitat cât de stresant e examenul maturității și câtă presiune pune toată lumea pe tine să-l treci, altfel o să ajungi… Se comportă precum cei de la Cronica Cârcotașilor care găsesc foarte matur să râdă, din studio, de munca live a unora.

Răspunsurile creative de la Bac sunt gafe impardonabile. Cum să ai o altă viziune despre un poet? Cum? El e ceea ce spune culegerea și somitatea.

Suntem mai deștepți ca ăia care gafează la română, dar gafele la matematică nu le arată nimeni. Că suntem prea proști să râdem la ele.

În alte țări, mai civilizate, n-am auzit să existe fetișul ăsta penibil de a râde de viitorul tău. De a-ți lua copiii la mișto pentru că, ghici ce?, n-ai reușit să-i educi.

Mi-am adus aminte de ipocrizia asta anuală în contextul în care am dat pe Facebook de un fost coleg de școală. „Paul”. Paul nu era cel mai deștept din clasă. Din contră, era în topurile negative în ce ține de note. Majoritatea profesorilor și colegilor îl vedeau ca prostul clasei, ăla care n-o să facă nimic în viață. Nu știa matematică, nu înțelegea geniul eminescian, nu știa să arate chestii la hartă. Dar nu era golanul clasei. Ăla știam cu toții că are un viitor că era mă-sa în Italia.

Paul chiulea des. Știa că dacă stă la ore o să-l asculte și primește 2.

Cu toate că nu învăța bine avea un talent: făcea tot felul de chestii hand-made când nici nu era cool să faci asta. El nu cumpăra mărțișoare, ci le făcea. Și toate profesoarele așteptau să vadă ce mărțișoare creative a mai făcut. Dar atât. Ăla era singurul lui moment de glorie la școală.

Sistemul școlar l-a scuipat pentru că era „slab la învățătură” și nu știa să-l interpreteze pe Labiș.

Astăzi aflu că Paul e bine, sănătos, la casa lui. S-a mutat într-o țară nordică și se folosește de talentul lui pentru a face chestii originale și scumpe pentru străini. Probabil că ăia nu-l întreabă dacă știe ce tipuri de sol sunt în Bărăgan.

Stau și mă întreb câți elevi de care râdem azi la știri, și de care și-a bătut joc sistemul educațional, sunt extraordinari în domenii la care nici nu ne gândim. Ca să nu mai spun că țara asta are atâta nevoie de niște chelneri buni, nu unii grețoși care știu totul despre pistil, stamină și… ce mai era? Ce prost sunt.

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.