Ai milă de oamenii care muncesc pentru plăcerea ta?

3

Acum câteva zile am citit pe Facebook postarea unei persoane (nu-mi mai amintesc cine era domnișoara, poate o știți voi și-mi reamintiți) care spunea că a dezinstalat aplicația folosită pentru a comanda mâncare pentru că biciclistul care i-a adus gustarea la birou tremura de oboseală, era bătut în cap de soare și deshidradat.

S-a simțit îngrozitor știind că exploatează un om pentru plăcerea ei și a șters aplicația/aplicațiile.

Mi s-a părut drăguță abordarea, dar nițel slacktivistă și naivă.

E frumos că oamenii empatizează, dar ce reiese din faptul că se înduioșează doar când văd efortul plăcerii? Întrebarea din postarea de la care a plecat acest text era dacă nu cumva îi exploatăm pe bicicliștii care livrează mâncarea. Îi exploatăm? Doar pe ei?

Dar la fel de bine am putea spune că toată lumea e exploatată într-o mai mică/mare măsură. Cine știe în ce condiții sunt făcute bicicletele călărite zilnic. Despre hainele pe care le purtăm aflăm ocazional nasoale. E frumos că ni se rupe sufletul de biciclistul transpirat, dar nu se gândește nimeni la oamenii care stau prin hrube să coasă, lipească și repare rahaturile pe care le folosim zilnic.

Te emoționează gândul că un copil îți face telefonul? Că un cineva face costume pentru bărbați, pe care nu și le permite, într-un subsol? Că un desculț îți lipește cele mai noi încălțări? Trebuie să-i vezi ca să-ți pese?

Câți empatizează cu polițistul ținut la 40 de grade în mijlocul intersecției? Cu bucătarul care-ți gătește prânzul la 50 de grade? Cu gunoierul? Cu corporatistul care n-are viață personală pentru „a bigger picture” la care ne holbăm cu toții?

Probabil că dacă am vedea femeia de serviciu din companie cum își vomită sufletul curățând după noi n-am mai pune gumă de mestecat pe sub birouri și n-am mai arunca hârtia igienică folosită pe jos.

Probabil mergem pe considerentul „nu-l văd, nu suferă”.

Nu-mi dau seama dacă trezirile emoționale (precum aceea avută de domnișoara de pe Facebook) sunt cheia spre o viață mai liniștită pentru toată lumea, ori ipocrite deșteptări care să spună lumii că suntem ființe frumoase și empatice dispuse să renunțe la 0,01% din confort pentru aplauze, like-uri și share-uri.

Până la urmă câți dintre noi au renunțat la carne, curmând suferința animalelor, pentru a exploata (indirect) cultivatorii de legume trendy.

Oricum, dacă începem să discutăm despre muncă, exploatare și fericire o să ajungem inevitabil să aruncăm cu ouă în capitalism și consumerism. Și nu vrem să facem asta. Nu acum cât sunt oferte la H&M.

Recomandări
3 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *