Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Jurnalismul și Selly

Jurnalismul (ăla frumos și sănătos) e precum muzica punk. N-a murit, dar zvâcnește în comă cât să mai lase impresia că e cu noi. Mare parte din timp e pe aparate.

Jurnalismul a fost cumpărat și acum e împărțit între moguli și bijnițari.

Cele câteva excepții sunt aproape insignifiante.

De exemplu, Digi24 ți s-a părut un post „echidistant” doar pentru că spunea ce voiai tu să auzi. Faptul că acum s-au sucit pro-PSD dezamăgește bula și lasă impresia de mânjeală. Nu mai spune ce vrei tu. E valabil și pentru Antena 3. Câte televiziuni se pot lăuda cu faptul că au schimbat opinii în capul unor oameni cât de cât sănătoși? Presa curată își numără bugetul cu magnetul pentru că oamenii vor să vadă televiziuni care-și înfrumusețează producția, infografice de Hollywood și prezentatoare îmbrăcate și fardate scump. Nu un băiat urâțel care prezintă o anchetă/punct de vedere în fața unei camere care nu e 4k.

Selly e vlogăr. Are 18 ani și face bani mulți din clipuri pe Youtube.

E rockstar-ul generației. Omul care arată că n-ai nevoie de cine știe ce talent ca să ajungi la succes. Nici măcar de dicție. Ambiție, muncă și o personalitate care să nu te lase să-ți faci nici măcar nevoile fără să pornești camera de filmat.

Decât O Revistă, adorată de mulți care cred că „mizeria” pusă sub covor dispare, a publicat un amplu material cu și despre Selly.

Elita s-a aprins. Același discurs penibil de acum 10-15 ani, doar că atunci era înjurați ăia care prezentau maneliști în presă. De parcă maneliștii/Selly/vlogării n-ar exista fără apariții în presă.

Ofuscarea asta penibilă arată cât de mulți și cât de multe nu știu românii despre ce este și care e rolul presei.

Presa nu e la cheremul nostru emoțional. Misiunea ei nu e să ne arate doar ce vrem să vedem și ce considerăm NOI că merită promovat. Scopul primordial al presei nici măcar nu e să promoveze, cum prost cred mulți. Să informeze. Atât. Și unele informații nu sunt plăcute.

Aaa, că lumea-i proastă și crede că un interviu cu X sau Y personaj e laudă e altceva. Înseamnă că lumea-i proastă și nu distinge informarea de promovare. Multe interviuri din presă sunt oglinzi clare ale unor oameni dereglați. Că ești prost și vezi un exemplu în ei e problema ta.

Firește, există și zugrăveală în presă. Politicienii sunt cei mai promovați cu ajutorul jurnaliștilor. Dar acolo e atât de evidentă mânăria încât nici n-are rost să mai discutăm.

Decât O Revistă nu l-a prezentat pe Selly ca fiind un exemplu demn de urmat. Ci ca pe un fenomen care influențează tineretul. Dacă ești prost și crezi că-l bagi pe Selly în anonimat pentru că nu-l arăți la TV sau în ziare ești mai imatur ca fanii vlogărului.

Mna, oameni care cred că dacă ai da doar Vivaldi la radio lumea ar asculta doar muzică simfonică și nimic altceva.

Îi lovește internetul pe ăștia cum a dat prima roată peste boul care n-a înțeles cât e de importantă.

P.S. – cel mai probabil mulți se așteptau să zic măscări de Selly. Preferințele mele nu contează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.