Despre o piesă proastă și mândria de a fi grasă ♫

4

Nu vrei să citești? Ascultă:

S-a mai dus un an, a mai trecut un Eurovizion. Anul ăsta n-am fost acolo, să ne batem pentru Șlagărul Uitării. O performanță tristă. Trăistariu a plâns de ciudă până i s-a scurs tot rimelul.

A câștigat Israel. La Eurovision. Nu vreți să dezbatem subiectul ăsta cu harta continentului în mână. N-are rost.

Cu ce vreți să începem? Hai să începem cu melodia.


Când am auzit piesa „Toy” interpretată de Netta Barzilai, am crezut că solista și-a prins degetele în clanță. Melodia începe cu următoarele versuri:

Ree, ouch, hey, hm, la

Ree, ouch, hey, hm, la

Ree, ouch, hey, hm, la”

Frumi.

Apoi cuvintele curg la fel de haotic precum restul show-ului. Și spun asta din perspectiva omului care a ascultat și văzut tot felul de dubioșenii punkiste până în ziua de azi.

Artista turuie niște versuri despre femei, standarde feminine, patriarhat. Pare un fel de Șuie Paparude feminazi după 5 litri de vodcă proastă. Apoi mai scoate niște onomatopee, dansează ca o găine și poftim hit.

Unele femei vor spune că-i o melodie motivațională despre libertatea femeilor, egalitatea de gen. Eu o să spun că-i o aiureală comică pe muzică. Și nu știu cât reprezintă femeile. A, dacă vreți să fiți catalogate ca fiind haotice, zurli și comice… ăsta-i imnul vostru.

Din perspectiva publicitarului vă spun că melodia asta a adunat tot ce vor femeile să audă: că-s perfecte, îmi iau „floarea” și plec, „stupid boy” și „nu-s jucăria ta”. Poți să bagi ingredientele astea în orice piesă și devine un hit motivațional pentru femei. Să vă fac o demonstrație:

„Vreau să trăiesc mai mult,

Vreau să nu mai strănut.

O tabletă de iubire vă rog!

Nu-s jucăria ta,

Ești stupid boy, da da

Îmi iau floarea și-am plecat, pa-pa!

Farmacia Inimii, Catena!”

Acum, lăsând critica de artă, am să discutăm despre mândria rubensiană.

De câte ori apare câte o artistă plinuță (eu spun „plinuță” la tot ce înseamnă IMC peste primul grad de obezitate) se inflamează spiritele. „Wow, ce tare că-i plinuță și militează pentru acceptare și încurajează oamenii să se iubească așa cum sunt!”. Nu. Greșit.

E greșit să propovăduiești ca oamenii să nu se suporte (cu asta se ocupă industria fashion).

E greșit să-i îndobitocești pe oameni să se accepte așa cum sunt. Asta-i plafonare. Pe planeta asta sunt miliarde de gusturi, nu-i problemă că ești plinuță și nu te plac unii bărbați. Problema e să nu stai cu zecile de kilograme pe tine și să spui „eu sunt ok așa cum sunt, mă accept și cântăreața X a zis că-s frumoasă oricum”. Ești frumoasă, dar o să mori.

Nu zice nimeni să slăbești de urâtă ce ești (cu asta se ocupă industria fitness). Oamenii vor să slăbești ca să nu-ți capituleze inima în grăsime. Atât.

Da, ești simpatică, ai simțul umorului, carismatică, dar încearcă o serie de metode verificate și promovate de medici pentru a pierde din kilogramele în plus. E ok, nu-ți fură nimeni mândria. O să-ți porți cu mândrie vergeturile și pielea lăsată și o să-ți găsești pe cineva care să te iubească pentru asta și să fetișizeze cu excesul de epidermă.

Nu-ți pierde încrederea. Pierde doar kilograme.
Recomandări
4 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *