Cea mai mare bucurie a românului sărac: să râdă de romul sărac

5

Am fost mereu iritat de aerele astea de superioritate socio-etnice. „Haha, ce amuzanți sunt săracii!” sau „haha! Ce proști sunt săracii!”. Și să nu uităm de varianta supremă, „haha! Ce inculți și nespălați sunt țiganii!”.

O să vedeți că, în general, ăștia săraci cu duhul râd/jignesc etnicii. Așa-și refulează ei problemele.

Mi se pare absolut firesc să ai o viziune rasistă-n România, în contextul în care suntem în 2018 și nu se predă la școală faptul că etnicii romi au fost sclavi (mai ales pentru boșii din BOR), iar majoritatea lucrurilor făcute pentru ei după 1990 au fost de mântuială, ducând la discriminare pozitivă.

Le-am dat locuri în școli și facultăți”. Ce inimă mare avem… strămoșii români le-au omorât bunicii cu bătaia și le-au violat femeile, dar cu un loc într-un liceu am reușit s-o scoatem la paritate.

Îmi dau seama că textul ăsta-i fix pix în balta de articole anti-discriminare, și o picătură în oceanul de rasism, dar sper să mai ridic sprâncene din rândul celor care mă citesc.

Empatia se învață. Așa cum se învață și ura. Dacă te naști într-o familie rasistă e destul de simplu să-ți însușești din discursul părinților. Apoi, dacă te dezvolți într-un mediu rasist, ăla în care copiii neascultători sunt dați la țigani, cimentezi și mai bine niște stereotipuri.

E greu să te dezveți de rasism.

E infinit mai ușor să urăști. Mai ales pentru că „știi tu pe cineva care a pățit X lucru cu un țigan” și asta-ți confirmă faptul că au criminalitatea-n sânge.

În timp trebuie să ne dezvățăm de această pseudo-știință și acest aer de superioritate. Experiențele personale sunt zero. Și mie mi-au furat unii romi jucăriile în copilărie, dar acum pot să înțeleg fondul social și economic din care proveneau. Evident că atunci m-am enervat, dar mna… viața nu-i mereu dreaptă: eu am rămas fără mașinuțe, ei s-au născut fără șansele mele.

Bonea, de ce nu muncesc dacă-s apți?”. „Bonea, de ce-și căsătoresc plozii?”. „De ce fură?”. „De ce nu-și trimit copiii la școală?”. Pentru toate întrebările astea există un răspuns logic. Greu de acceptat/înțeles de către oricine, dar logic.

Acestea fiind zise, cel mai simplu exercițiu pe care-l puteți face e să răsfoiți cărțile de istorie și să faceți abstracție de eroii neamului, ori să citiți literatura română căutând subtilități sociale (menționările despre sclavi și cele îndurate de ei).

Citind toate astea și având o minimă empatie puteți ajunge la concluzia că lucrurile nu se repară doar pentru că au primit locuri în licee, ori că au ridicat palate și au furat unii prin Germania.

Și nu vă mai înfierbântați când citiți știri despre tot felul de clanuri țigănești. Știrile alea sunt acolo tocmai pentru a vă enerva pe voi. Și clanurile alea sunt acolo pentru că liderii (români?) sunt coruptibili.

Cea mai mare bucurie a românului sărac: să râdă de romul sărac 1
Recomandări
5 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *