Numele meu este anxietate și am George Bonea.

În ziua de azi doar prostituatele știu ce pun în gură

   Când mergi să mănânci în oraș îți pui tot felul de întrebări. „Unde e mâncarea mai bună? Mai proaspătă?”.

Până acum n-a apărut restaurantul care să se laude cu faptul că-și aduce legumele și carnea de la Glina. Comuna, nu groapa de gunoi. Dar vezi cum funcționează creierul uman?

Majoritatea restaurantelor se laudă cu produsele lor brute, crescute undeva departe de orașele poluate. Legumele sunt muncite de mâini cu pielea groasă, stropite de sudoarea frunții unor agricultori ce au ură pe „chimicale” și pesticide.

Animalele au fost crescute în medii nestresante, gâdilate zilnic sub bărbie. Bine îngrijite, așa cum ne imaginăm noi că se-ntâmplă „la țară”. Doar nu dă tataie Ghiță-n vaca Florica pentru că a dărâmat găleata cu lapte? Nu, astea-s povești ireale. La țară animalele au drepturi. Și mor fără chinuri, în liniște și pace, urmărind emisiunea lui Capatos.

Din păcate nimic nu mai e sănătos azi. Nimic nu mai e „de la mama ei” pentru că, ghici ce?, și mama ei e plină de dubioșenii. Păi solul ăla pe care-și crește mamaie legumele e ca acum 100-200 de ani? Apa pe care o bea vaca nu-i poluată? Aerul?

Cum am ajuns la concluzia asta?

Găsesc pe Netflix un documentar. „What the Health”. 2017. Foarte bine cotat pe internet. Hai să-i dau o șansă, zic.

Documentarul e făcut de un tânăr care recunoaște că e ipohondru. Trebuia să mă pună pe gânduri încă de la început. În ipohondrii nu trebuie să ai încredere. Nici măcar când le supurează orbitele. Sigur exagerează.

Documentarul începe cu evidentul: aia nu-i bună, aia nu-i bună. Clasicele fast-food, pui crescut în abatoare și injectat. Știm povestea.

Apoi totul devine foarte ciudat. Cică nici ouăle nu-s bune. Nu că nu-i indicat să mănânci zilnic. Nu-s bune și punct. Și știi ceva? Nici brânza nu-i bună. Ceva despre puroi. Laptele? Nasol. Iaurtul? Nasol. Tot ce-i făcut din țâță de animal nu-i bun de pus în gură de om. „Laptele întărește oasele” e o minciună, spun oamenii din documentar.

Înaintând cu vizionarea aflu că nici carnea nu-i bună. Indiferent de unde e. Că-i porc ținut în abator, ori dus la Operă și masat de o thailandeză, face rău. O concluzie nespusă e că organismul uman nu trebuie să mănânce produse animale. Nimic! Pește, porc, vită, pui, ouă, brânză, lapte… NIMIC!

După 20 de minute am închis documentarul, mi-am făcut un sandvich cu pastramă (mezel = cancer) și am început să mă gândesc serios la viață.

În curând n-o să mai știm ce să mâncăm. Unii spun că e nesănătos să mănânci carne. Alții că nu poți să supraviețuiești cu legume, ba chiar distrugi zone întregi din planetă prin consumul excesiv de legume. Cică se defrișează pământuri întregi pentru pofta ta de avocado.

Totul e chimic, totul e rău. Nimeni nu spune nimic despre echilibru. Nu există echilibru. Alimentația e precum o religie. Nu poți crede și-n Iisus și să faci pelerinajul de la Mecca. Trebuie să te hotărăști.

Ăsta da stres. Și stresul omoară. Înaintea cancerului din mâncare.

Update: Ceva amuzant despre documentarul de mai sus

Un răspuns

  1. Problema nu e neaparat ca nu se mai poate cultiva sau creste nimic sanatos, pentru ca se poate ci fiindca procesul de cultivare/crestere naturala e mult prea lent si e imposibil ca doar cu un astfel de proces sa hranesti atatea guri. E lesne de vazut cat de nasoala e treaba asta cu mancarea in tarile subdezvoltate care n-au tehnologia necesara pentru a produce in masa. Cu toate astea, incepem sa ne adaptam pentru ca n-avem de ales.
    Oricum, marea problema nu e ca mancam chestii care ne altereaza ADN-ul intr-un fel sau altul ci faptul ca exista oameni care traiesc in minciuna in ceea ce priveste aspectul asta al vietii cotidiene dupa cum scriam candva aici: https://zpoz.net/9fl4k

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.