6 motive pentru care (momentan) regret că am votat cu USR

La ultimele alegeri am votat cu USR-ul.

Ba chiar am făcut muncă de convingere, reușind să adun niscaiva voturi de la părinți și prieteni pentru Nicușor&GașcaLui. Nu multe, dar buletin cu buletin fac mai multe buletine, cum ar spune Guță. Așa se ajunge al III-lea partid din țară.

Astăzi am puterea să recunosc faptul că m-am lăsat păcălit. Nu neapărat de USR, mai mult de sine. Imaginația a reușit să mă inducă în eroare și pentru prima dată am votat crezând că aleg bine, nu „răul cel mai mic”.

Am adunat șase motive pentru care-mi pare rău că am votat USR, atâtea temeiuri câte voturi pro-Coaliția pentru Familie a acordat partidul lui Nicușor în Camera Deputaților.

1. Nicușor. El este un motiv. Proaspăt re-ales președinte al USR-ului, Nicușor este în continuare „copilandrul” scenei politice. La-nceput îl vedeam ca pe un băiat cumine, blajin, mielușel. Îmi și ziceam: „să vezi că după alegeri iese leul din cușcă”. Nimic. Pare în continuare o combinație dintre tocilarul clasei și ciudatul grupului. El nu-i băiat rău, dar e carismatic precum o cană personalizată. N-o să cucerească niciodată masele, n-o să se impună, n-o să facă față. Nu în țara asta. Și aproape că-mi pare rău;
2. USR-ul nu s-a dovedit partidul progresist pe care-l voiam. Aici e vina mea. Aveam așteptări prea mari și-mi imaginam, văzând fețele alea tinere, un partid care o să ridice și alte probleme în România, precum drogurile, prostituția, abandonul școlar, discriminarea romilor, homosexualilor, femeilor ș.a.m.d.. Din păcate USR-ul n-are o părere îndeajuns de civică pentru gusturile mele, fiind un partid blocat în șablonul „anti-corupție”. Și nu poți lupta împotriva corupției în țara lui 52% PSD, poporul lui „asta e!” și cu un lider rușinos ca o fată mare;
3. USR-ul n-are o doctrină. E și de stânga, și de dreapta, și de centru, ala-bala-portocala și probabil sunt și vreo doi klingonieni în partid. Nu merge așa. Poți lua ce e mai bun din toate aceste direcții, dar nu poți pune în aceeași formație și rockeri și maneliști, să cânte fiecare ce vrea, dar să iasă o simfonie și să-i placă toată lumea;
4. M-am săturat de discursuri politicianiste care nu spun nimic. De „o să facem bine ca să nu fie rău”. Citind răspunsul deputatului Mihai Botez la întrebarea celor de la Vice („Tu susții acest parteneriat civil, vei vota pentru?”), am primit cu toții un răspuns demn de Dragnea și alții ca el: „Îmi doresc să găsim o soluție pentru ca membrii comunității LGBT să poată să-și vadă de viața lor, fără să fie maltratați sau priviți diferențiat ca cetățeni de către statul român”. Botez, poate n-ai înțeles întrebarea, dar se răspunde cu „DA” sau „NU”. Atât. Ai balivernat 3 rânduri spunând nimic;
5. Îmi este din ce în ce mai clar că partidul se îndreaptă spre o schism, în principal cauzată de motivele de la punctul 3, dar și pentru că-s prea mulți lideri în partidul ăsta și se cam calcă pe vârfuri încercând să danseze grațios printre porcii din Parlament;
6. Cele mai recente sondaje plasează USR-ul la periferia mintală a celor mulți. Luptele interne erodează și bruma de faimă din ochii votanților clasici de dreapta, ca să nu mai spun de social-democrați. Am impresia că USR-ul a rămas tot în Facebook, în mediul rural lăsând canalele PSD-iste să-i porcească. Așa se-ntâmplă când nu poți comunica pentru toată lumea.

Evident că lucrurile de mai sus se pot schimba până la următoarele alegeri și atunci o să fie minunat.

Dar nu-s așa optimist.

Asta e!

P.S. – mă aștept să-mi dați exemple când USR-ul a spus X și Y despre subiectele ridicate de mine. Da, dar nimic concret și nimic asumat de partid.