De la restul bărbaților pentru Ryan Gosling

Dragă Ryan Gosling,

Boss. Faraoane. Zeul la filme și motivul pentru care Emma Stone își mușcă buzele. Și nu doar ea.

Ți-am văzut discursul de la Globurile de Aur. Cât de frumos le spui tu. Se vede că le ai pe vorbe, d-aia ești actor, joci în 500 de filme pe an, toate bune. Le ai, ce să mai. Ți-a dat Ăl de Sus fizic, talent, valoare, noroc (și cât noroc!). Cum ar spune o femeie de pe strada lu` bunica, „te-ai născut cu semn în frunte!”.

Faza e că tu fuț… strici piața. Tu ești băiat bun, nimic de spus, dar nu-i frumos ce faci.

Ai venit tu să mulțumești soției pentru cariera ta. Și să scoți în evidență ce făptură minunată e ea, povestea tragică a fratelui ei și chestia cu cei doi copii. Dacă eram hater d-ăla nașpa spuneam că ți-a scris cineva discursul, tu fiind actor. Și ai jucat vorbele. Dar nu-i așa. Te cred în stare de vorbe frumoase, de duh.

Când te-ai apucat să-ți lauzi soția la Globurile de Aur nu te-ai gândit la noi? La ăștia pe care îi eclipsezi?

Faza nasoală e că mulți suntem capabili de d-astea. Putem spune vorbe de să stoarcem o lacrimă de la domnițe. Adică suntem mulți bărbați care ne iubim femeile, le apreciem, le mulțumim că ne-au ajutat și ne-au fost alături. Serios! Nu-i doar a ta grozavă. E plină planeta de femei minunate.

Partea nașpa e că noi, ăștia de-ți ținem fanele pe piept când bocesc la filmele cu tine, n-avem Globurile de Aur unde să le mulțumim că ne fac zacuscă, ne spală ciorapii și ne cresc plozii.

Le mulțumim la nivelul nostru. O sărutare pe gât când nu se așteaptă într-o piață de cartier, o îmbrățișare spontană într-o garsonieră rece din Berceni, un weekend la Mizil, o floare din an în paște (n-ai idee cât e un buchet mișto băi Rosling! Și nu, nu toate vor flori „de câmp”. Și-n luna asta câmpul e plin de zăpadă).

Ce să-i faci? Atâta se poate. Stai liniștit, tu nu ești vinovat!

Aia e, nu suntem toți actori, nu sunt toți actorii buni, nu suntem frumoși, bine făcuți, norocoși. Dar la femei am mai avut noroc. Că le iubim. Mai toți prietenii pe care-i știu ar vrea să le mulțumească public iubitelor pentru succesele lor. Dar n-au succese de Globurile de Aur ca s-o dea așa bine ca tine.

Sună prost să ieși de la șef din birou și să spui „Mulțumesc pentru această mărire de salariu soției care mi-a fost alături”. Ai câștigat la FIFA? „Mulțumesc iubitei pentru susținerea acordată!”. Ai reușit în sfârșit să repari rahatul ăla prin casă care atârnă de 4 luni? Chemi televiziunea și anunți public faptul că „fără ea nu reușeam!”. Pentru unii bărbați sunt și astea niște succese.

Oricum o dai, sună prost. Nu se compară cu Globurile de Aur.

Tu-ți lauzi femeia la Globurile de Aur, ăla al Rădulească se aruncă din spațiu ș.a.m.d.. Serios acum, standardele masculine devin inuman de ridicate! Tot ce mai pot face ca să depășesc tipul ăsta de manifestări e să merg desculț pe Soare în timp ce scriu o poezie de dragoste și dansez tango cu 99 de trandafiri în dinți. („Nu, nu e nevoie să faci asta”, vor spune multe femei. Nu e nevoie, dar dă al dracului de bine).

Acestea fiind zise, pentru că ai înțeles ce vreau să spun, ce rugăminte am eu la tine: Dragă Rosling. Data viitoare când mai primești un premiu mare și te vede o planetă întreagă să spui așa: „mulțumesc tuturor, toți sunteți grozavi, mai ales voi cei care în momentele astea vă țineți iubitele pe braț și vă amorțește mâna de parcă-i gelatină. Știu că vă înțeapă și vă doare. Sunt sigur că faceți sacrificii și mai mari!”.

Te salut. Ne vedem la Oscar-uri și dacă ai timp să dăm o minge prin cartier.

Fratemeleu,

Restul bărbaților