Cât timp a fost legea anti-fumat activă am ieșit în cluburi/cafenele/pub-uri/crâșme și dughene mai des ca-n tot anul 2015. Singura explicație este și cea mai simplă: nu mai pute. Nu mai e fum, nu mă mai ustură ochii, nu-mi mai pute părul, hainele nu mai duhnesc. Și-n tot acest timp, singurul loc în care chiar mirosea a transpirație (frica fumătorilor speriați că vor face cancer pulmonar de la mireasma exsudației) a fost o cafenea de 5 m2 din buricul târgului. Plin cu bicicliști. Aveau o scuză. Cred.
Acestea fiind zise, propun să ne pregătim pentru întoarcerea în fum, pentru că senatorii știu că vin alegerile și dacă nu poți să oferi salarii/pensii/nivel de trai ridicat, dau măcar vicii accesibile poporului. Care propor se mulțumește cu puținul și lipsa de viziune. Nu-mi spune că nu, altfel nu eram conduși de unii care și-au câștigat puterea prin pungi și plase.
În frunte cu dovada vie că (nu toți) profesorii își merită banii, profesoara-grevistă Cristiana Anghel a reușit să treacă de senat „îndulcirea” legii anti-fumat. Urmează deputații și cât ai spune „nu văd nimic de fum” o să intrăm iar în ceață. Pentru că această modificare a legislației va permite fumatul în camera special amenajate, unde ghici ce? Se va putea consuma și băuturi. „Și ce Bonea, nu pot să beau și să fumez? E dreptul meu!”. Ba da, dar prietenii tăi nefumători știu că tu n-o să mai ieși din haznaua aia ca să stai la aer curat. Și cu toate că am prieteni fumători nu mă doare s-o spun: mulți dintre voi sunteți niște egoiști și vă doare-n filtru de ceilalți. Important e să vă satisfaceți voi viciul și s-o faceți cu atâta emfază de parcă ați fost blestemați să vă pută gura a mahoarcă. Pot să vă număr pe degetele de la o mână amputată fumătorii pe care-i cunosc și care erau dispuși să meargă la nefumători când legea anti-fumat nici nu exista.
Și prin arhicunoscuta lege interpretabilo-românească, o să vedem cum patronii transformă „camera de fumat” în cameră de nefumători, urmând logica de bijniss „ăia-s mai mulți”.
Asta e, o altă lege n-a ținut. Probabil și altele nu vor rezista. Că nu poți spune „nu fura”, „nu fuma”, „nu dăuna”. E prea dur pentru români. Trebuie s-o îndulcești până o faci degeaba. Ca mai apoi să te plângi că statul n-are grija de tine. Cineva spunea că pe român trebuie să pui biciul ca să respecte legea. Nu-i nevoie. Românul transformă imediat biciul într-un pămătuf de șters praful.
Ce să-i faci? O să mergem în concedii prin Străinezia și-o să vedem ce frumos e la ei, civilizat și ordonat și-o să ne spunem că la noi nu se poate. De noi.
