Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Mai avem răbdare să-ncarcerăm fosile?

S-a redeschis dosarul „Mineriada 90” și mulți cred că ăsta-i punctul reformării.

Se așteaptă cu sufletul la gură ca Ion Iliescu să-nfunde pușcăria alături de toți ceilalți care au instrumentat masajele cervicale aplicate bucureștenilor în perioada aia.

Da, îmi e antipatic Iliescu și întreaga gașcă de comuniști, toți lideri ai țării atâta timp după Revoluție, dar nu credeți că-i frecție la picior bătut de miner să-i mai condamnăm? Asta nu-nseamnă să nu-i judecăm. Ba da. Să-i ținem prin tribunale până nu mai pot, dar la ce mai aglomerăm penitenciarele cu oasele lor bolnave și bătrâne? Oricum, pe Iliescu nu-l doare de mititica, ci de renume.

Aici trebuie lucrat cu el. La vârsta lui, oameni precum Iliescu, Vișinescu, etc., nu mai sunt interesați de „uman”, adică faptul că-i răpești din sânul familiei pentru 10-15 ani. Dacă faci asta fără să le repari imaginea din salvatori în criminali, din momentul în care îi bagi la închisoare îi martirizezi. Pentru milioanele de oameni din țară, care încă ar mai vota cu Iliescu, să-l condamni acum fără o reabilitare a imaginii e egal cu împușcarea lui Ceaușescu în ziua de Crăciun. Nu, pe Ilici trebuie să-l „condamne” marketing-ul și publicitatea.

Dacă e găsit vinovat (și cât de greu poate să fie asta?), pe lângă daunele financiare pe care trebuie să le plătească din banii lui, să achite timp de 25 de ani mai multe panouri publicitare, afișe și spoturi TV și radio în care să apară fața lui și să spună „Sunt vinovat pentru Mineriadă”. Atât. Nimic mai mult. Asta o să-l doară mai mult decât orice. Nu-i penitenciar îndeajuns de rece, penis îndeajuns de mare vârât la duș, ori mâncare îndeajuns de proastă la cantina închisorii. Nimic nu-l omoară mai mult pe un Iliescu decât obligativitatea de a-și cere scuze și a recunoaște.

Putem încerca experimentul ăsta cu orice personalitate politică.

Și pe Udrea o poate condamna la „afișaj” și-o să vedeți că asta o s-o lovească mai rău decât orice.

E prea târziu, a trecut prea mult timp și nu mai putem repara nimic. E precum Papa care își cerea scuze în anii 2000 pentru Inchiziție, ori condamnarea lui Galileo Galilei. Mai are vreun rost? E ca o „arestare în lipsă”, ori „arest la domiciliu”. Adică degeaba.

Așa că să nu ne mai consumăm energie și karma pe a-l vrea pe Iliescu-n pârnaie. Asta nu repară nimic și nici pe el nu-l face să sufere. Să-l lovim în ego, acolo-l doare cât o mie de bastoane de mineri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.